Maioneză: nutrienți, beneficii pentru sănătate și sfaturi

Compoziția nutrițională a maionezei

Maioneza este obținută prin emulsificarea uleiului cu gălbenuș de ou, alături de o componentă acidă (cum ar fi oțetul sau sucul de lămâie) și condimente precum muștarul și sarea. Deși pare o rețetă simplă, compoziția poate varia semnificativ în funcție de tipul de maioneză - industrială, light, vegetală sau făcută în casă.

Ingredientul dominant în maioneză este uleiul vegetal, care poate reprezenta până la 70-80% din volumul total. În funcție de uleiul utilizat (floarea-soarelui, rapiță, soia, măsline), profilul de acizi grași poate varia considerabil. Uleiurile bogate în grăsimi mononesaturate și polinesaturate sunt considerate mai sănătoase decât cele bogate în grăsimi saturate.

Gălbenușul de ou aduce în maioneză nu doar emulsificatori naturali (lecitină), ci și o serie de nutrienți importanți. Printre aceștia se numără colina, vitamina B12, vitamina A, D și grăsimi esențiale. Totodată, contribuie la conținutul de colesterol, ceea ce poate fi un aspect de interes pentru persoanele cu afecțiuni cardiovasculare.

În ceea ce privește valorile nutriționale medii, 100 de grame de maioneză clasică conțin între 600 și 750 kcal, peste 70 grame de grăsimi (dintre care 10-15 grame pot fi saturate), 1-2 grame de proteine și foarte puțini carbohidrați. Conținutul de zahăr este minim în varianta clasică, dar poate fi mai mare în produsele industriale.

Sodiul este un alt element de urmărit, mai ales în variantele de maioneză procesată, care pot conține cantități mari de sare pentru a prelungi durata de conservare. Un aport crescut de sodiu este asociat cu hipertensiunea arterială, motiv pentru care este important să citim eticheta înainte de achiziție.

Comparând maioneza clasică cu variantele light sau vegetale, se observă diferențe semnificative. Maioneza light are adesea mai puține calorii și grăsimi, dar poate conține aditivi pentru a menține textura și gustul. Maioneza vegetală, pe bază de soia sau tofu, este potrivită pentru persoanele vegane sau cu intoleranță la ou.

Este important de menționat că produsele „light” sau „vegane” nu sunt neapărat mai sănătoase. Unele conțin zaharuri adăugate, amidonuri sau aditivi pentru a compensa lipsa grăsimilor naturale. Așadar, alegerea trebuie să se bazeze pe o analiză atentă a etichetei nutriționale și a ingredientelor.

Riscuri și dezavantaje pentru sănătate

Deși maioneza are unele beneficii, consumul excesiv sau alegerea variantelor ultraprocesate pot avea efecte negative asupra sănătății. Cel mai evident risc este aportul caloric ridicat. Cu peste 600 kcal la 100 g, maioneza este un aliment extrem de dens energetic. Chiar și o lingură generoasă poate adăuga 100 kcal unei mese, fără să contribuie substanțial la sațietate.

Grăsimile saturate, prezente în proporție de 10-15% în maioneza tradițională, pot contribui la creșterea colesterolului LDL dacă sunt consumate frecvent și în cantități mari. În contextul unei diete dezechilibrate, acest lucru poate duce la creșterea riscului de boli cardiovasculare, în special la persoanele predispuse genetic.

Colesterolul alimentar, provenit în principal din gălbenușul de ou, este un alt motiv de îngrijorare. Deși impactul colesterolului din dietă asupra colesterolului seric este individualizat, pentru unele persoane - în special cele cu hipercolesterolemie familială - poate avea efecte semnificative.

Produsele industriale de maioneză pot conține aditivi, stabilizatori și conservanți, precum EDTA, amidon modificat sau gumă xantan, care nu sunt neapărat dăunători în cantități mici, dar pot deveni problematici dacă sunt consumați zilnic, mai ales în combinație cu alte alimente procesate.

O altă problemă frecventă este adaosul de zaharuri și arome artificiale. Maioneza din comerț poate conține zaharuri adăugate pentru a masca gustul metalic sau amar al anumitor uleiuri ieftine, ceea ce o transformă dintr-un aliment neutru într-unul care poate influența glicemia.

Conținutul ridicat de sodiu este de asemenea îngrijorător. Unele tipuri de maioneză conțin peste 500 mg de sodiu la 100 g, ceea ce reprezintă un procent important din doza zilnică recomandată. Aportul crescut de sare este asociat cu hipertensiune, boli renale și accident vascular cerebral.

Mai trebuie menționată și siguranța alimentară: maioneza preparată în casă, dacă este păstrată necorespunzător sau făcută din ouă crude nespălate, poate constitui un risc microbiologic (ex. Salmonella). De aceea, este recomandată utilizarea ouălor pasteurizate sau pasteurizarea maionezei.

Maioneza în alimentația unor categorii speciale de persoane

Persoanele cu afecțiuni metabolice sau necesități nutriționale speciale trebuie să acorde o atenție sporită tipului și cantității de maioneză consumate. De exemplu, pentru persoanele cu diabet zaharat, maioneza clasică nu influențează direct glicemia, dar versiunile cu adaos de zahăr trebuie evitate.

Pacienții cu hipercolesterolemie sau boli cardiovasculare trebuie să opteze pentru maioneze cu conținut redus de grăsimi saturate și colesterol. Variantele vegetale sau cele preparate cu uleiuri bogate în omega-3 pot fi alegeri mai potrivite, însă este esențială și consultarea unui medic sau nutriționist.

Pentru persoanele care urmează dieta ketogenică sau low-carb, maioneza este adesea folosită ca sursă de grăsimi. Totuși, trebuie aleasă o variantă curată, fără zaharuri ascunse, iar porția trebuie calculată pentru a se încadra în raportul zilnic de macronutrienți.

În cazul copiilor, maioneza nu este contraindicată, dar trebuie introdusă cu moderație în meniu. Porțiile mici și alegerea unei variante de calitate (ideal preparată acasă) pot adăuga varietate meniului fără riscuri. Totodată, este bine să fie combinată cu legume și proteine de calitate.

Femeile însărcinate ar trebui să evite maioneza făcută cu ou crud din cauza riscului de contaminare bacteriană. Se recomandă fie variantele pasteurizate din comerț, fie maioneza preparată în casă cu ouă tratate termic.

Pentru persoanele cu alergii la ou sau intoleranțe alimentare, maioneza vegetală este o soluție excelentă. Există și opțiuni „clean label” în comerț, fără aditivi, realizate exclusiv din ingrediente naturale precum năut, soia sau ulei de avocado.

În cazul pacienților cu afecțiuni hepatice sau digestive, maioneza poate fi greu de digerat, mai ales în cantități mari. Se recomandă evitarea totală sau înlocuirea cu sosuri mai ușoare pe bază de legume sau lactate fermentate.

Maioneza este un aliment gustos, care poate face parte dintr-o dietă sănătoasă atunci când este consumată cu moderație și este aleasă cu atenție. Deși are un conținut ridicat de grăsimi și calorii, poate aduce și beneficii dacă este preparată din ingrediente de calitate. Versiunile de casă sau cele vegetale sunt de preferat în fața celor ultraprocesate. În final, cheia este echilibrul: maioneza nu trebuie demonizată, ci integrată responsabil în alimentația zilnică.

Disclaimer: Informațiile din acest articol nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.