Somatizare: ce este și ce trebuie să știi despre ea

Ce înseamnă somatizare

Somatizarea este un fenomen psihologic prin care o persoană experimentează simptome fizice (somatice), cum ar fi dureri, oboseală, palpitații, probleme gastrointestinale, care nu pot fi explicate pe deplin de o afecțiune medicală organică. Aceste simptome sunt expresia unor conflicte sau tensiuni emoționale, adesea inconștiente.

Psihologii au demonstrat că atunci când cineva nu își exprimă sau nu conștientizează stresul, anxietatea, tristețea sau alte emoții puternice, corpul „preia” acea încărcătură emoțională și o manifestă fizic. Practic, trupul exprimă ceea ce psihicul nu reușește să spună.

De exemplu, o persoană stresată la locul de muncă poate avea frecvent dureri de stomac, deși investigațiile medicale nu arată nicio problemă.

Somatizarea nu înseamnă că persoana are probleme închipuite, inventate, acestea sunt reale și pot fi foarte supărătoare, chiar dacă nu au o cauză fizică identificabilă.

De aceea, în cazurile în care investigațiile imediate nu relevă o cauză directă pentru un diagnostic este necesară și o evaluare psihiatrică.

Care sunt simptomele somatizării

Simptomele somatizării pot fi variate și pot afecta diferite părți ale corpului, și, de multe ori, nu pot fi explicate pe deplin printr-o afecțiune medicală identificabilă.

Cele mai frecvente simptome ale somatizării includ:

• simptome gastrointestinale - dureri de stomac, greață, balonare, diaree sau constipație;
• simptome neurologice sau senzoriale – amețeli, dureri de cap, tulburări de vedere sau de auz, amorțeli sau furnicături;
• simptome cardiovasculare – palpitații, dureri în piept, senzație de sufocare;
• simptome musculare și articulare -dureri generalizate (musculare, articulare), slăbiciune musculară, spasme;
• simptome genito-urinare - durere la urinare, urinat frecvent, disconfort genital, dereglări menstruale (la femei);
• simptome de oboseală și slăbiciune - epuizare constantă, chiar și după odihnă, lipsa energiei fără o cauză medicală evidentă;
• tulburări respiratorii - respirație greoaie, scurtă, senzație de „nod în gât”.

Ce sunt tulburările somatoforme

Tulburările somatoforme sunt acea categorie de tulburări psihice caracterizate prin prezența de simptome fizice (somatice) care sugerează o boală medicală, dar care nu pot fi explicate pe deplin printr-o afecțiune organică, un efect al unei substanțe sau altă tulburare mentală.

Diferența între somatizare și tulburările somatoforme constă în faptul că somatizarea este un proces psihologic de transformare a emoțiilor în simptome fizice, în timp ce tulburările somatoforme reprezintă un diagnostic clinic, fac parte dintr-un grup de tulburări psihice recunoscute.

Principalele tulburări somatoforme cunoscute, conform DSM-5 (Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale, ediția a 5-a) sunt:

• tulburarea cu simptome somatice (Somatic Symptom Disorder) – se manifestă prin multiple simptome fizice, fără o cauză medicală clară și afectează mai multe sisteme ale corpului (digestiv, sexual, neurologic etc.);
• tulburarea de conversie (Tulburare de tip simptom neurologic funcțional) – se manifestă cu simptome neurologice de tip paralizii, crize, orbire sau mutism, fără o bază neurologică identificabilă;
• tulburarea de tip anxietate legată de boală (Illness Anxiety Disorder) – cunoscută și ca ipohondrie, se manifestă cu o preocupare excesivă și persistentă față de ideea că orice simptom reprezintă de fapt o boală gravă;
• tulburarea factice (Factitious disorder) - simularea de simptome pentru atragerea atenției medicale;
• factori psihologici care afectează o condiție medicală.

Care sunt opțiunile de tratament pentru somatizare

Tratamentul somatizării presupune o abordare integrată care combină intervenții psihologice, psihiatrice și uneori medicale, în funcție de severitatea simptomelor și de eventualele tulburări asociate.

Principalele direcții de tratamente pentru somatizare sunt:

• psihoterapia - este tratamentul de bază de bază și se realizează fie prin terapie cognitiv-comportamentală, care s-a dovedit cea mai eficientă, fie terapie psihodinamică, care explorează conflictele emoționale inconștiente sau prin terapia centrată pe acceptare și angajament, care ajută la acceptarea simptomelor;
• tratamentul medicamentos - este indicat doar în cazurile în care este diagnosticată și depresie, anxietate sau alte tulburări asociate.

Medicamentele nu tratează direct somatizarea, ci doar diminuează simptomele asociate care o alimentează.

Pentru un tratament eficient al somatizarii este foarte important ca pacientul să primească informații medicale despre problematica somatizării, un plan clar de evaluare și monitorizare și explicații despre faptul că simptomele sunt reale, chiar dacă nu există o boală fizică.

Alte intervenții complementare pentru tratamentul somatizării includ:

• tehnici de relaxare - respirație diafragmatică, relaxare musculară progresivă;
• exerciții fizice regulate și moderate;
• terapie prin artă sau meloterapie – pentru exprimarea indirectă a emoțiilor;
• suport social și educație psihologică.

Somatizarea emoțiilor în rândul copiilor

Somatizarea emoțiilor în rândul copiilor este des întâlnită. Copiii resimt stresul, anxietatea, frica sau tristețea prin simptome fizice, cum ar fi dureri de burtă, de cap, greață, oboseală, în lipsa unei cauze medicale clar identificabilă.

Copiii, mai ales cei mici, somatizează frecvent pentru că nu au capacitatea de a recunoaște și verbaliza emoțiile, iar corpul devine limbajul emoțiilor nespuse.

Cele mai frecvente situații care pot declanșa somatizarea sunt:

• conflicte în familie, divorțul părinților;
• schimbarea grădiniței/școlii;
• presiunea academică;
• bullying;
• moartea unui membru al familiei sau a animalului de companie.

Simptomele frecvente de somatizare la copii includ:

• dureri de cap;
• dureri abdominale (fără o cauză medicală evidentă);
• greață sau amețeli;
• dureri musculare sau articulare;
• oboseală accentuată;
• tulburări de somn;
• enurezis sau encoprezis (la copii mai mici);
• refuz școlar, retragere socială.

Este important de înțeles că aceste simptome sunt reale pentru copil, chiar dacă nu au o explicație medicală. Ele nu trebuie ignorate sau etichetate drept „alint” sau „prefăcătorie”.

Întrebări frecvente despre somatizare

Ce înseamnă somatizare?

Somatizarea apare atunci când emoțiile neexprimate, precum stresul sau anxietatea, se transformă în simptome fizice reale, fără o cauză medicală clară.

Care sunt cele mai frecvente simptome de somatizare?

Somatizarea poate da dureri de cap, dureri abdominale, palpitații, oboseală, tulburări digestive sau musculare, amorțeli, dificultăți de respirație ori disconfort genital.

Înseamnă că simptomele sunt „închipuite”?

Nu. Simptomele sunt reale și supărătoare, chiar dacă nu există o explicație medicală directă. Corpul exprimă ceea ce psihicul nu reușește să spună.

De ce apare somatizarea?

Poate apărea din cauza traumelor emoționale, stresului cronic, anxietății, depresiei, dezechilibrelor hormonale sau a contextului familial și cultural.

Ce sunt tulburările somatoforme?

Sunt diagnostice psihiatrice în care simptomele fizice persistă fără cauză medicală. Exemple: tulburarea cu simptome somatice, tulburarea de conversie sau ipohondria.

Cu ce afecțiuni se asociază somatizarea?

Cel mai des este legată de anxietate, depresie, tulburări de personalitate, PTSD, dar și de afecțiuni precum fibromialgia, colonul iritabil sau sindromul oboselii cronice.

Cum se tratează somatizarea?

Tratamentul se bazează pe psihoterapie (cea cognitiv-comportamentală este cea mai eficientă). Uneori se folosesc și medicamente pentru depresie sau anxietate.

Ce rol are educația psihologică?

Este esențial ca pacientul să înțeleagă că simptomele sunt reale, chiar dacă nu există o cauză organică, și că tratamentul urmărește reducerea stresului și a suferinței.

Cum se manifestă somatizarea la copii?

Copiii pot resimți stresul și emoțiile prin dureri de cap, de burtă, oboseală, tulburări de somn sau refuz școlar, mai ales după conflicte, schimbări sau pierderi.

Ce se întâmplă dacă somatizarea nu este tratată?

Poate duce la agravarea problemelor psihice, izolare socială, afectarea relațiilor sau chiar la tulburări cronice.