Tulburările de memorie la vârstnici: cauze şi tratament

Informații generale despre pierderile de memorie

Pierderea memoriei se referă la incapacitatea de a reaminti informații care sunt stocate, în mod obișnuit, în creier. Aceasta poate include uitarea evenimentelor recente, a istoriei personale, a faptelor și a informațiilor învățate. Pierderile de memorie pot varia în funcție de gravitate, durată și tipul de informații afectate.

Tipuri de afecțiuni comune în cazul vârstnicilor

Demențele

Demența este o categorie largă de boli ale creierului care provoacă o scădere pe termen lung și, adesea, treptată a capacității de a gândi și de a-și aminti. Acest lucru poate afecta funcționarea zilnică a unei persoane. Iată câteva tipuri comune de demențe:

• boala Alzheimer - cea mai frecventă formă de demență la bătrâni, cunoscută şi sub denumirea de demenţă senilă, ale cărei simptome de debut se caracterizează prin pierderea progresivă a memoriei, confuzie și modificări ale comportamentului și personalității; este cauzată de acumularea de proteine anormale în creier; testarea pentru Alzheimer include o combinație de evaluări clinice, teste de imagistică și teste de laborator, pentru a diagnostica și a stabili stadiul bolii;
• demența vasculară - cauzată de reducerea fluxului de sânge către creier, adesea după un accident vascular cerebral sau o serie de mini-accidente vasculare cerebrale; simptomele pot include probleme de memorie, confuzie și probleme de concentrare și de îndeplinire a sarcinilor;
• demența cu corpi Lewy - caracterizată de depozite anormale de proteine numite corpi Lewy în creier; simptomele includ halucinații vizuale și iluzii, pierderi de memorie, probleme de mișcare și echilibru, modificări ale tiparelor de somn, dificultăți de planificare și rezolvare a problemelor;
• demența frontotemporală - implică degenerarea lobilor frontali și temporali ai creierului, ceea ce duce la modificări ale personalității, comportamentului și limbajului, înțelegerea, uitarea sensului cuvintelor obișnuite; memoria poate fi mai puțin afectată în stadiile incipiente;
• demența mixtă - apare atunci când o persoană are mai multe tipuri de demență, cum ar fi boala Alzheimer și demența vasculară, simptomele pot fi o combinație a celor asociate cu fiecare tip.

Tulburări cerebrale

În afară de demențe, există și alte tulburări cerebrale care afectează în mod obișnuit persoanele în vârstă:

• boala Parkinson - o tulburare neurodegenerativă care afectează mișcările; simptomele includ tremurături, rigiditate, mișcări lente și probleme de echilibru; tulburările cognitive pot apărea în stadii ulterioare (simptomele includ probleme cu gândirea și memoria, halucinații și iluzii, depresie și probleme cu vorbirea-limbajul);
• accidentul vascular cerebral - se produce atunci când fluxul sanguin către o parte a creierului este întrerupt sau redus, împiedicând țesutul cerebral să primească oxigen și nutrienți; simptomele includ slăbiciune bruscă, confuzie, dificultăți de vorbire și pierderea coordonării;
• hidrocefalie cu presiune normală - caracterizată de o acumulare de lichid cefalorahidian în ventriculii creierului, provocând dificultăți de mers, incontinență urinară, uitare, probleme de atenție, modificări de dispoziție, căderi frecvente;
• tumori cerebrale - creșteri anormale ale celulelor din interiorul creierului; simptomele pot include dureri de cap, convulsii, modificări cognitive și deficiențe motorii, în funcție de localizarea și mărimea tumorii;
• encefalopatie traumatică cronică - o afecțiune a creierului asociată cu leziuni repetate la cap; simptomele care apar mai târziu includ pierderea memoriei, modificări ale dispoziției și ale comportamentului, vorbire greșită, dureri de cap și disfuncții motorii.

Depresie

Depresia este o afecțiune mentală comună în rândul persoanelor vârstnice, adesea subdiagnosticată și subtratată. Aspectele cheie includ:

• tulburare depresivă majoră - caracterizat prin sentimente persistente de tristețe, pierderea interesului pentru activități, modificări ale apetitului și ale tiparelor de somn, oboseală și sentimente de inutilitate sau vinovăție, interferează cu capacitatea unei persoane de a îndeplini sarcinile zilnice;
• tulburare depresivă persistentă (distimie) - o formă cronică de depresie cu simptome mai puțin severe, dar de lungă durată, inclusiv dispoziție scăzută, energie și stimă de sine, persoana este capabilă să îndeplinească sarcinile zilnice;
• tulburare bipolară - implică perioade de depresie care alternează cu episoade de manie sau hipomanie; la persoanele în vârstă, poate fi dificil de diagnosticat, deoarece episoadele depresive pot fi mai proeminente;
• depresia datorată afecțiunilor medicale - afecțiuni precum boala Parkinson, accidentul vascular cerebral sau bolile de inimă pot contribui la apariția depresiei; efectele secundare ale medicamentelor pot juca, de asemenea, un rol în apariția depresiei (depresia legată de consumul de substanțe).

Când e recomandat să consulți un specialist

Se recomandă consultarea unui specialist atunci când tulburările de memorie devin vizibile și încep să interfereze cu activitățile zilnice sau cu calitatea vieții:

• apare confuzia și dezorientarea;
• dificultate cu limbajul;
• modificări ale dispoziției sau ale personalității;
• halucinații sau iluzii;
• dificultăți în îndeplinirea sarcinilor zilnice;
• judecata și luarea deciziilor deficitare;
• probleme motorii;
• incontinență urinară sau fecală inexplicabilă.

Specialiștii care trebuie consultați pot fi medicul de îngrijire primară, care poate efectua evaluări inițiale și se poate adresa unui neurolog, geriatru (acesta este specializat în îngrijirea adulților în vârstă și poate aborda mai multe aspecte ale sănătății, inclusiv tulburările cognitive) sau psihiatru (pentru cazurile în care depresia, anxietatea sau alte probleme de sănătate mintală pot contribui la problemele de memorie, un psihiatru poate oferi evaluare și tratament).

Prevenție

Măsurile preventive pentru tulburările de memorie la vârstnici se concentrează pe menținerea sănătății generale a creierului, pe reducerea factorilor de risc pentru declinul cognitiv și pe implicarea în activități care susțin funcția cognitivă. Iată câteva strategii preventive cheie:

• modificări ale stilului de viață - dieta sănătoasă, renunțarea la fumat și alcool, activitate fizică regulată, menținerea unei greutăți cât mai apropiate de greutatea normală, stimularea cognitivă, învățarea de noi abilități, implicare socială; 
• controale medicale regulate (controlul tensiunii arteriale, gestionarea colesterolului), controlul diabetului, gestionarea afecțiunilor cronice, menținerea sănătății cardiovasculare, sănătatea mentală (abordarea unor probleme precum depresia și anxietatea poate avea un impact pozitiv asupra funcției cognitive).