Despre Limfomul Burkitt
Limfomul Burkitt este un tip rar, dar foarte agresiv, de limfom non-Hodgkin care afectează limfocitele B, celule importante ale sistemului imunitar. Boala se dezvoltă extrem de rapid, motiv pentru care este considerată una dintre afecțiunile hemato-oncologice cu cea mai mare rată de creștere celulară. Potrivit specialiştilor MedLife, diagnosticul și tratamentul trebuie inițiate cât mai repede după confirmarea bolii.
O caracteristică definitorie este viteza foarte mare de creștere a tumorii. Practic, dacă multe tipuri de cancer evoluează în luni sau ani, limfomul Burkitt poate progresa în doar câteva zile sau săptămâni, ceea ce explică de ce este considerat o urgență hematologică.
Există trei forme principale ale bolii:
- forma endemică, întâlnită mai ales în anumite regiuni din Africa ecuatorială;
- forma sporadică, care poate apărea oriunde în lume;
- forma asociată imunodeficienței, observată mai frecvent la persoanele cu un sistem imunitar slăbit, din diferite cauze (de exemplu infecția cu virusul HIV).
Limfomul Burkitt poate afecta ganglionii limfatici, dar și alte organe, inclusiv splina, măduva osoasă sau sistemul nervos central.
Cauze
Cauza directă a limfomului Burkitt este apariția unei modificări genetice la nivelul limfocitelor B, celule implicate în apărarea organismului împotriva infecțiilor. Această modificare afectează o genă numită MYC (c-MYC), care controlează ritmul de creștere și multiplicare celulară. În majoritatea cazurilor, gena MYC este mutată printr-un proces numit translocație cromozomială. Ca urmare, celulele își pierd capacitatea normală de a controla diviziunea și încep să se multiplice într-un ritm extrem de accelerat.
Factori de risc
Printre factorii de risc pentru limfomul Burkitt se numără:
- vârsta tânără, boala fiind întâlnită mai ales la copii și adolescenți;
- sexul masculin este afectat mai frecvent decât sexul feminin;
- antecedente de infecție cu virusul Epstein-Barr (EBV);
- infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV);
- boli care afectează sistemul imunitar;
- tratamentele imunosupresoare administrate după transplantul de organe;
- anumite imunodeficiențe congenitale.
Un rol important îl are și mediul geografic. În anumite regiuni din Africa ecuatorială, unde malaria este frecventă, riscul de apariție a formei endemice este semnificativ mai mare. Cercetătorii consideră că expunerea repetată la malarie poate modifica răspunsul imun și poate favoriza efectele virusului Epstein-Barr asupra limfocitelor B.
Simptome
Simptomele și semnele cele mai frecvente ale limfomului Burkitt includ:
- creșterea rapidă a ganglionilor limfatici;
- apariția unei mase tumorale abdominale;
- dureri abdominale;
- senzație de balonare sau distensie abdominală;
- greață și vărsături;
- tulburări de tranzit intestinal.
În forma endemică, boala afectează frecvent oasele feței și maxilarul. În aceste situații pot apărea:
- umflarea maxilarului sau a feței;
- deformarea conturului facial;
- mobilitatea sau pierderea unor dinți;
- dificultăți la masticație.
Ca și în alte limfoame agresive, pot apărea așa-numitele „simptome B”, considerate semne de activitate intensă a bolii:
- febră persistentă fără o cauză evidentă;
- transpirații nocturne abundente;
- scădere semnificativă în greutate fără a ține o dietă.
Pe măsură ce boala afectează întregul organism, pot apărea și:
- oboseală accentuată;
- slăbiciune generalizată;
- paloare și anemie;
- scăderea capacității de efort.
În situațiile în care limfomul ajunge la nivelul sistemului nervos central, pot apărea manifestări neurologice precum:
- dureri de cap intense;
- tulburări de vedere;
- episoade de confuzie;
- amorțeli sau slăbiciune musculară;
- afectarea unor nervi cranieni.
Diagnosticare
Diagnosticarea limfomului Burkitt trebuie realizată rapid, deoarece boala poate evolua într-un ritm foarte accelerat. Procesul nu urmărește doar confirmarea existenței limfomului, ci și stabilirea extinderii acestuia în organism. Potrivit specialiştilor MedLife, biopsia ganglionară sau a masei tumorale existente reprezintă investigația esențială pentru confirmarea diagnosticului.
Primul pas este, de regulă, prelevarea unei probe din ganglionul limfatic sau din masa tumorală suspectă. Examinarea microscopică poate evidenția aspectul caracteristic al limfomului Burkitt, descris de anatomopatologi drept „cer înstelat” („starry sky”).
Pentru evaluarea impactului și extensiei bolii sunt utilizate și analize de laborator precum:
- hemoleucograma completă;
- teste ale funcției hepatice și renale;
- determinarea acidului uric;
- măsurarea nivelului de LDH (lactat dehidrogenază), un indicator al activității tumorale și al ritmului rapid de multiplicare celulară.
Deoarece limfomul Burkitt poate afecta măduva osoasă, medicul poate recomanda o biopsie osteomedulară pentru evaluarea gradului de infiltrare a măduvei osoase.
În anumite situații este necesară și examinarea sistemului nervos central. Acest lucru se realizează prin:
- puncție lombară;
- analiza lichidului cefalorahidian;
- identificarea eventualelor celule tumorale la nivelul creierului sau măduvei spinării;
- teste de flowcitometrie din lichid cefalorahidian.
Investigațiile imagistice au un rol important în stabilirea stadiului bolii și pot include:
- tomografie computerizată (CT);
- rezonanță magnetică (RMN);
- examinare PET-CT.
Pe lângă acestea, sunt frecvent recomandate teste pentru identificarea unor infecții asociate sau a unor factori care pot influența tratamentul:
- virusul Epstein-Barr (EBV);
- virusul imunodeficienței umane (HIV);
- virusurile hepatitice B și C.
Tratament
Tratamentul de bază este chimioterapia sistemică intensivă, administrată în cure scurte și repetate. Scopul acesteia este distrugerea rapidă a celulelor maligne care se multiplică într-un ritm accelerat.
Planul terapeutic include:
- scheme complexe de chimioterapie;
- imunoterapie cu anticorpi monoclonali care recunosc și atacă limfocitele B maligne în diferite combinații, în principal cu asociere de chimioterapie;
- tratamente destinate prevenirii sau controlului afectării sistemului nervos central, în principal doze mari de chimioterapie sau administrare intratecală de chimioterapie;
- corticosteroizi utilizați pentru reducerea rapidă a volumului tumoral și a inflamației, dar care sunt ineficienți dacă nu asociază pe termen lung tratament specificș
- monitorizare atentă pe parcursul întregului tratament.
Deoarece celulele tumorale sunt distruse foarte repede, există riscul apariției sindromului de liză tumorală, o complicație metabolică potențial gravă. Pentru prevenirea acesteia sunt necesare:
- hidratare intensivă;
- monitorizarea atentă a analizelor de sânge;
- măsuri pentru controlul nivelului de acid uric și al altor produși rezultați din distrugerea celulelor tumorale;
- suport nutrițional și metabolic adecvat.
Pentru pacienții la care boala reapare sau nu răspunde suficient la terapiile inițiale, medicii pot lua în considerare transplantul de celule stem hematopoietice în cazuri atent selecționate.
Complicații
Complicațiile limfomului Burkitt pot include:
- sindromul de liză tumorală - apare atunci când un număr foarte mare de celule canceroase sunt distruse într-un timp scurt, eliberând în sânge cantități mari de substanțe care pot afecta rinichii, inima și echilibrul metabolic al organismului;
- insuficiență renală acută asociată dezechilibrelor metabolice, în principal la sindrom de liză tumorală;
- tulburări severe ale ritmului cardiac;
- modificări importante ale nivelurilor de electroliți din sânge, în principal la sindrom de liză tumorală;
- necesitatea monitorizării în secții specializate.
Atunci când tumora se dezvoltă la nivel abdominal, pot apărea și complicații digestive precum:
- obstrucția tranzitului intestinal;
- sângerări digestive;
- perforații intestinale;
- dureri abdominale severe care necesită evaluare urgentă.
În unele cazuri, boala poate afecta sistemul nervos central, ceea ce poate duce la:
- dureri de cap persistente;
- tulburări neurologice;
- modificări de vedere;
- afectarea funcțiilor cognitive sau motorii;
- convulsii;
- dezorientare;
- tulburări de personalitate.
Prevenție
Prevenirea completă a limfomului Burkitt nu este posibilă în prezent, deoarece apariția bolii este influențată de o combinație de factori genetici, imunologici și infecțioși. Totuși, experţii MedLife, susţin că anumite măsuri pot contribui la reducerea riscului:
- controlul eficient al infecției HIV prin tratament și monitorizare regulată;
- supravegherea medicală a persoanelor cu imunosupresie cronică;
- controale periodice după transplantul de organe;
- evaluarea promptă a simptomelor suspecte.
Întrebări frecvente despre Limfomul Burkitt
Ce este limfomul Burkitt?
Limfomul Burkitt se poate vindeca complet?
Care este speranța de viață sau rata de supraviețuire?
Este această afecțiune contagioasă?
Cât de repede avansează simptomele în limfomul Burkitt?
Autor
Bibliografie
- Markowitz Kessel, Rachel . “Burkitt Lymphoma and Burkitt-like Lymphoma: Practice Essentials, Background, Etiology and Pathophysiology.” Medscape.com, 29 May 2019, emedicine.medscape.com/article/1447602-overview. Accessed 31 May 2026.
- Graham, Brittney S., and David T. Lynch. “Cancer, Burkitt Lymphoma.” PubMed, StatPearls Publishing, 2020, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK538148/. Accessed 31 May 2026.
- Cleveland Clinic. “Burkitt Lymphoma: What It Is, Symptoms, Treatment & Causes.” Cleveland Clinic, 18 Apr. 2022, my.clevelandclinic.org/health/diseases/22777-burkitt-lymphoma. Accessed 31 May 2026.
- Ansorge, Rick. “Burkitt Lymphoma.” WebMD, WebMD, 21 Oct. 2010, www.webmd.com/cancer/lymphoma/burkitt-lymphoma-prognosis-diagnosis-treatments. Accessed 31 May 2026.
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
