Melena

Despre melenă

Melenă este termenul medical folosit pentru emisia scaunelor negre, gudronate, care rezultă din prezența în fecale a sângelui parțial digerat. Este un semn de sângerare în tractul digestiv superior, de la nivelul cavității bucale în aval, incluzând esofagul, stomacul sau intestinul subțire superior. Melena poate indica o afecțiune medicală subiacentă gravă și trebuie evaluată imediat de un medic specialist.

Culoarea neagră „ca păcura” și consistența lipicioasă, asemănătoare cu smoala, a melenei apar deoarece sângele este parțial digerat în timp ce trece prin tractul digestiv. Sângerările apărute mai jos de duoden, mai ales cele de la nivelul intestinului gros, determină apariția de hematochezie, un scaun roșu sau vișiniu, cu sânge mai proaspăt, deoarece sângele nu mai este oxidat de acidul clorhidric din stomac. Totuși, dacă sângerea din stomac este în cantitate mare, atunci viteza de eliminare prin scaun crește și, nemaifiind timp pentru oxidare, vom avea de-a face tot cu o hematochezie.

Factori de risc

Mai mulți factori pot crește riscul de apariție a melenei:

• vârsta - adulții mai în vârstă prezintă un risc mai mare din cauza probabilității crescute de probleme gastrointestinale și a utilizării de medicamente care pot irita mucoasa stomacului;
• consumul de alcool - consumul excesiv de alcool poate duce la gastrită, varice esofagiene și boli de ficat, toate acestea putând provoca melenă; de asemenea, apariția vărsăturilor poate duce la sindromul Mallory Weiss;
• fumatul - crește riscul de a dezvolta ulcer peptic și poate exacerba afecțiunile gastrointestinale existente;
• utilizarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) - pot irita mucoasa stomacală și pot crește riscul de ulcer peptic fie prin efect de contact direct, fie prin acțiune sistemică; medicația anticoagulantă sau antiagregantă plachetar crește riscul de sângerare a unor leziuni din stomac;
• infecția cu Helicobacter pylori - această infecție bacteriană poate duce la ulcere peptice și gastrită, crescând riscul de melenă;
• afecțiuni hepatice - afecțiuni precum ciroza pot duce la apariția varicelor esofagiene, care pot provoca melenă dacă se rup;
• antecedente de sângerare gastrointestinală - persoanele care au avut în trecut hemoragii gastrointestinale prezintă un risc mai mare de a se confrunta din nou cu acestea;
• boala cronică de rinichi - această afecțiune este asociată cu un risc crescut de sângerare gastrointestinală;
• litiaza biliară cu colici repetate sau prelungite poate determina melenă prin sindrom Mallory Weiss secundar vărsăturilor. Prin același mecanism, și gastroenteritele infecțioase sau vărsăturile secundare postmedicamentoase (în tratamentele oncologice) pot determina melenă.

Diagnosticare

Melena este diagnosticată, în mod obișnuit, de un gastroenterolog. Diagnosticul se bazează pe istoricul medical al pacientului, pe simptome și pe un examen fizic:

• examinarea scaunelor - se poate recolta o probă din fecale și se poate testa prezența sângelui;
• sonda de aspirație nazo-gastrică - poate confirma prezența sângelui în stomac;
• endoscopie digestivă superioară - presupune introducerea unui tub subțire, flexibil, cu o cameră atașată la capăt, prin gură, până în stomac și duoden, pentru a analiza aspectul interior al tractului gastrointestinal superior, pentru a identifica și opri sângerarea și pentru a preleva probe de țesut din leziuni suspecte;
• endoscopie cu capsulă - se administrează o capsulă ce conține o cameră minusculă, care efectuează fotografii pe măsură ce trece prin tractul digestiv, putând, astfel, vizualiza leziuni care pot sângera și de la nivelul intestinului subțire, fără a avea posibilitatea de tratament sau recoltare de probe;
• teste de sânge care să determine amploarea hemoragiei sau boli asociate (ciroza de exemplu);
• studii imagistice - în unele cazuri, pot fi necesare studii imagistice, cum ar fi o tomografie computerizată, un RMN cu timpi vasculari sau o angiografie, pentru a localiza sursa sângerării. Ecografia abdominală poate decela boli conexe (litiaza biliară, ciroza hepatică etc.);
• testul de sângerare ocultă în fecale poate detecta cantități mici de sânge care pot să nu fie vizibile cu ochiul liber, deci, practic, în absența melenei vizibile.

Diagnostic diferențial

În cazul hemoragiilor înghițite de la nivelul cavității bucale sau înghițirea sputei cu sânge, poate apărea melenă reală, dar de cauză nondigestivă.

Falsa melenă este diagnosticul diferențial de făcut în cazul modificărilor de culoare ale scaunului.

Acesta apare ca urmare a colorării scaunului secundar administrării unor medicamente pe bază de fier sau cărbune medicinal, acestea din urmă colorând scaunul în negru cenușiu, sugerând melena veche.

Şi sfecla roșie sau afinele pot duce la modificări de culoare, sugerând scaun melenic proaspăt.

Coloranții alimentari pot determina, de asemenea, falsă melenă.

Prevenție

Prevenirea melenei implică abordarea cauzelor care stau la baza sângerării gastrointestinale. Deși acest lucru nu este întotdeauna posibil, mai ales dacă aceasta este provocată de un eveniment brusc și neașteptat, cum ar fi un ulcer sângerând, anumite măsuri pot ajuta la reducerea riscului de sângerare gastrointestinală și a complicațiilor acesteia:

Evitarea factorilor de risc:

• limitați consumul de alcool;
• renunțați la fumat;
• utilizați medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) cu prudență și sub îndrumarea unui medic;
• evitați utilizarea inutilă sau supradozarea medicamentelor anticoagulante.

Tratarea afecțiunilor subiacente:

• căutați tratament pentru afecțiuni precum ulcerul peptic, gastrita, varicele esofagiene și bolile hepatice pentru a reduce riscul de sângerare.

Gestionarea medicamentelor:

• luați medicamentele conform prescripției medicului și urmăriți, în mod regulat, posibilele efectele secundare;
• dacă vi s-au prescris AINS sau anticoagulante, discutați cu medicul despre riscuri și beneficii.

Eradicarea Helicobacter pylori:

• dacă ați fost diagnosticat cu o infecție cu Helicobacter pylori, completați tratamentul cu antibiotice prescris, pentru a eradica infecția și a reduce riscul de ulcer peptic.

Alegeri sănătoase privind stilul de viață:

• dacă suferiţi de melenă, menţineţi un regim alimentar sănătos, bogată în fructe, legume și cereale integrale;
• mențineți o greutate sănătoasă;
• faceți exerciții fizice în mod regulat;
• gestionați stresul.

Controale medicale regulate:

• vizitele regulate la medic pot ajuta la detectarea și tratarea afecțiunilor subiacente înainte ca acestea să ducă la complicații precum sângerarea gastrointestinală.