Sindrom Zollinger Ellison

Despre Sindrom Zollinger Ellison

Sindromul Zollinger-Ellison este o tulburare rară, care afectează tractul digestiv. Reprezintă, de fapt, un grup de simptome, compus din ulcer peptic, boala de reflux gastroesofagian (BRGE) și diaree cronică.

Afecțiunea se caracterizează prin formarea de tumori, numite gastrinoame, care apar, de obicei, în pancreas și în partea superioară a intestinului subțire, numit duoden. Gastrinoamele produc cantități excesive dintr-un hormon numit gastrină, care declanșează o supraproducție de acid gastric. Acesta este necesar pentru a ajuta la descompunerea și la digerarea alimentelor, dar, în exces, poate provoca ulcere. Nivelurile ridicate de gastrină pot duce, de asemenea, la diaree, dureri de burtă și alte simptome.

Sindromul Zollinger-Ellison poate apărea în orice moment al vieții. Cu toate acestea, oamenii descoperă, de obicei, afecțiunea între 20 și 60 de ani. Se estimează că gastrinoamele afectează una – două persoane dintr-un milion, în fiecare an. Riscul este mai mare pentru cei care au antecedente familiale de neoplazie endocrină multiplă de tip 1 (MEN 1); aproximativ 25% dintre pacienții cu sindrom Zollinger-Ellison au această tulburare genetică rară, care provoacă tumori în diferite glande din sistemul endocrin.

Factori de risc

Deoarece cauza exactă a acestei afecțiuni nu a fost identificată, este dificil de precizat care sunt factorii de risc asociați. Cu toate acestea, trebuie luată în considerare legătura dintre sindromul Zollinger-Ellison și neoplazia endocrină multiplă de tip 1. Dacă aveți antecedente familiale de MEN 1, este posibil să dezvoltați sindromul Zollinger-Ellison la un moment dat în viață.

Abuzul de alcool a fost, de asemenea, identificat ca un factor de risc pentru această afecțiune, dar efectele exacte ale alcoolului asupra dezvoltării bolii sunt neclare.

Sindromul Zollinger-Ellison poate afecta persoanele de orice vârstă, dar este mai frecvent observat între 20 și 50 de ani; bărbații sunt mai des afectați de această boală decât femeile.

Diagnosticare

Mediul va începe prin a se interesa despre istoricul și simptomele medicale. Dacă acestea sugerează existența sindromului Zollinger-Ellison, gastroenterologul poate comanda teste de laborator, pentru a verifica nivelul de gastrină și/ sau nivelul de acid gastric din stomac. Dacă aceste rezultate sunt ridicate, pot indica mai departe unul sau mai multe teste imagistice, pentru a căuta gastrinoame în tractul digestiv (câte, unde și cât de mari sunt).

Investigațiile pot include:

• teste de sânge;
• testarea acidului din stomac;
• teste imagistice, cum ar fi ecografie, scanare CT, RMN sau endoscopie.

Diagnosticarea sindromului Zollinger-Ellison trebuie făcută diferențiat de alte afecțiuni care provoacă dureri abdominale și diaree, printre care:

• ulcerul peptic;
• boala de reflux gastroesofagian;
• ulcerul gastric;
• boala Crohn;
• boala celiacă;
• sindromul de colon iritabil.

Prevenție

Nu există metode specifice de prevenire a sindromului Zollinger-Ellison, deoarece cauza acestei boli este încă neidentificată. Singura precauție ce se poate lua este testarea genetică, dacă aveți antecedente familiale de neoplazie endocrină multiplă de tip 1.

Cu toate acestea, este încă dificil de prezis riscul unei persoane de a dezvolta această afecțiune. Estimativ, la vârsta de 20 de ani, o persoană cu mutația genei MEN1 are șanse de 50% să aibă simptome; la 40 de ani, riscul de a dezvolta simptome crește la 95%. Dacă o persoană nu prezintă simptome până la vârsta de 40 de ani, există șanse mari să nu aibă o mutație MEN1.

Până în prezent, nu există dovezi că dieta influențează riscul de a dezvolta sindromul Zollinger-Ellison.