Sindrom piramidal

Despre sindromul piramidal

Sindromul piramidal se referă la o serie de manifestări neurologice rezultate din afectarea fasciculului piramidal responsabil cu controlul voluntar al mușchilor.

Tractul piramidal, numit și tractul corticospinal, este calea nervoasă care se întinde de la creier la măduva spinării; ea are două funcții principale: controlul mișcării (abilitatea motorie voluntară) și suprimarea mișcărilor reflexe.

Impulsul nervos care permite controlul motor este transmis de la creier la măduva spinării prin fasciculul piramidal, apoi de la măduva spinării la nervi și, în final, de la nervi la mușchi. Când există o leziune a fasciculului piramidal, la orice nivel, impulsul nervos este întrerupt. Rezultă astfel un deficit motor care se manifestă ca paralizie sau pareză (parțială sau tranzitorie) a anumitor mușchi.

Sindromul piramidal se poate dezvolta:

• brusc: sugerează, de obicei, leziuni vasculare (accident vascular cerebral), traumatisme craniene sau ale coloanei vertebrale, ori hipoglicemie;
• treptat: poate fi legat de prezența unei tumori benigne, de o infecție (meningoencefalită) sau de o inflamație (scleroză multiplă).

Sindromul piramidal afectează activitățile de zi cu zi ale unei persoane, cum ar fi mersul pe jos, îmbrăcatul, etc. În plus, pacientul își pierde capacitatea de a face mișcări fine, în special cu degetele.

Factori de risc

Factorii de risc în dezvoltarea sindromului piramidal sunt aceiași care determină cauzele individuale ale afecțiunilor. Câțiva dintre acești factori includ:

• fumatul;
• hipertensiunea arterială;
• diabetul zaharat;
• vârsta înaintată;
• anumiți factori genetici;
• expunerea la substanțe toxice.

Diagnosticare

Diagnosticul sindromului piramidal este preponderent unul clinic și se bazează pe identificarea semnelor caracteristice patologiei:

• deficit motor: în cazul unei leziuni acute și extinse, deficitul este semnificativ și, în cazuri excepționale, poate viza întreaga musculatură; dacă leziunea este parțială sau progresivă, deficitul este localizat, cel puțin la debut, la nivelul anumitor grupe musculare;
• tulburări ale tonusului muscular: când leziunea este acută și extinsă, pacientul prezintă hipotonie (scăderea tonusului muscular); în cazul unei leziuni parțiale sau progresive, ori după faza hipotonică, pacientul suferă de hipertonie sau spasticitate (element caracteristic sindromului piramidal cronic), care predomină:
  • la nivelul mușchilor flexori ai membrului superior: cotul, încheietura mâinii și degetele pot fi în flexie permanentă;
  • la nivelul mușchilor extensori ai membrului inferior: piciorul este extins și „zgârie” pământul cu degetul și marginea exterioară atunci când pășește (mers spastic).
• modificarea reflexelor: în afecțiunile acute, mai ales la nivelul măduvei spinării, reflexele pot fi diminuate, dar de cele mai multe ori reflexele sunt crescute, mai ales în cazul sindromului piramidal cronic. Semnul Babinski apare adesea în sindrom piramidal, presupune stimularea marginii exterioare a tălpii dinspre călcâi înspre degetul mare; în cazurile de sindrom piramidal, apare extensia reflexă a degetului mare.

Pentru un diagnostic precis și evaluarea corectă a amplorii leziunilor tractului piramidal sunt necesare o serie de investigații medicale. Testele utilizate în mod obișnuit pentru sindromul piramidal includ:

• examen fizic: include evaluarea mișcărilor și reflexelor musculare;
• teste reflexe: măsoară răspunsul reflexelor la stimuli externi;
• electromiografii (EMG): măsoară activitatea electrică a mușchilor și pot ajuta la detectarea leziunilor nervoase;
• scanări ale creierului (RMN și CT): pot oferi imagini detaliate ale creierului și pot ajuta la localizarea leziunilor;
• teste de funcționare cognitivă: evaluează funcțiile mentale precum memoria, înțelegerea și rezolvarea problemelor, afectarea lor putând fi asociată unui sindrom piramidal.

Investigațiile medicale pot ajuta la stabilirea unui diagnostic precis, la evaluarea gradului de deteriorare și la determinarea nevoilor de tratament.

Prevenţie

Există mai multe măsuri care pot ajuta la prevenirea leziunilor tractului piramidal. Prima este menținerea unei stări de sănătate generale bune, prin urmarea unei diete corecte, exerciții fizice regulate și somn suficient.

De asemenea, persoanele cu afecțiuni medicale cronice, care pot asocia sau determina apariția unui sindrom piramidal, trebuie monitorizate și tratate din timp, pentru a împiedica apariția complicațiilor.