Stenoza aortică

Alte denumiri: Stenoza/ îngustarea valvei aortice

Descoperă informații utile despre stenoza aortică: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre stenoza aortică

Inima este compusă din patru camere: două atrii şi două ventricule, iar în fiecare cameră există câte o valvă prin care este evacuat sângele. Cele patru valve cardiace (aortică, mitrală, tricuspidă şi pulmonară) previn curgerea sângelui în sens invers, fiind prevăzute fiecare cu câte trei clapete (cuspe), cu excepția valvei mitrală, care are doar două. Aceste clapete se deschid şi se închid o dată la fiecare bătaie a inimii.

Uneori, valvele cardiace nu se deschid sau nu se închid cum trebuie, determinând modificarea fluxului sanguin şi apariţia stenozelor (îngustări) şi/sau a insuficienţei valvulare.

Stenoza aortică sau stenoza valvei aortice reprezintă îngustarea orificiului de ieşire din ventriculul stâng, de unde ia naştere artera aortă, cea mai mare arteră din corp. De obicei, această stenoză aortică se agravează în timp, limitând cantitatea de oxigen pe care o primeşte organismul, ceea ce provoacă durere în piept, senzaţia de lipsă de aer şi pierderea conştienţei.

Cel mai frecvent, stenoza aortică apare la vârste înaintate, incidenţa crescând după 65 de ani. Mai rar, anumite boli pot să determine apariţia stenozei aortice la vârste medii şi, în rare cazuri, copiii se pot naşte cu un defect al valvei aortice, care provoacă stenoza.

Cauze

În funcţie de tipul afecţiunii, stenoza aortică poate avea diferite cauze:

degenerativă: apare, de obicei, după vârsta de 60 de ani. Este caracterizată de cuspe valvulare îngroşate şi calcificate, care nu determină însă obstrucţie valvulară semnificativă;
hemodinamică: poate evolua către stenoză aortică;
bicuspidie aortică: valva aortică are doar două cuspe. Există însă și situaţii în care poate avea trei, unite însă între ele. Unul din trei pacienţi cu bicuspidie aortică vor dezvolta stenoză aortică printr-un proces accelerat de degenerare valvulară, provocat de distribuţia neuniformă a stresului mecanic. Bicuspidia aortică se poate asocia cu dilatarea aortei ascendente (prima porţiune a aortei), printr-un proces degenerativ sau cu alte boli congenitale ale părţii stângi a inimii;
reumatismală: se produce fuziunea comisurilor şi îngroşarea şi retracţia cuspelor aortice şi apare frecvent insuficienţa aortică, precum şi afectarea valvei mitrale.

Alte cauze mai rare ale apariţiei stenozei aortice sunt:

lupusul eritematos sistemic;
bolile metabolice;
insuficienţa renală cronică;
osteoporoza.

Factori de risc

Factori de risc pentru stenoza aortică sunt consideraţi:

vârsta înaintată;
defectele cardiace congenitale, cum ar fi bicuspidia aortică;
boala renală cronică;
factorii de risc pentru boala cardiacă, precum diabetul, colesterolul crescut în sânge, hipertensiunea arterială;
istoricul de febră reumatismală şi de endocardită infecţioasă (localizată la inimă, adesea la valvele cardiace);
istoricul de radioterapie la nivelul pieptului.

Simptome

Stenoza aortică poate fi uşoară, medie sau severă. Unii pacienţi cu stenoză valvulară aortică pot să nu prezinte niciun semn timp de mulţi ani. Simptomele apar, de obicei, atunci când îngustarea valvei este severă.

Doi din trei pacienţi cu stenoză aortică strânsă resimt durere toracică (cu caracter de angină) sau „strânsoare” de piept la efort, fără o asociere cu stenoze ale arterelor inimii (coronare).

La o treime dintre persoanele cu această afecţiune, la efort, pot apărea:

senzaţie de leşin;
ameţeală;
pierdere a stării de conştienţă;
senzaţie de lipsă de aer;
oboseală;
palpitaţii.

De multe ori, pacienţii susţin că nu-i supără nimic, dar, de fapt, îşi reduc activitatea fizică pentru a evita simptomele neplăcute.

Stenoze semnificative ale arterelor inimii (coronare) se asociază stenozei aortice la peste jumătate dintre pacienţi.

Lipsa de aer în repaus sau nocturnă, în poziţie culcat, şi insuficienţa ventriculului stâng cardiac apar târziu în evoluţia bolii şi pot fi declanşate şi de modificarea ritmului cardiac.

Diagnosticare

Stenoza aortică este cea mai frecventă afecţiune valvulară primitivă cardiacă ce necesită chirurgie sau intervenţii prin cateter. Incidenţa ei creşte rapid, ca o consecinţă a îmbătrânirii populaţiei.

Pentru a diagnostica stenoza aortică, medicul va face un examen clinic şi va pune întrebări despre simptome şi istoric medical. Alte teste care pot fi folosite în diagnostic:

ecocardiografia: foloseşte ultrasunete, pentru a reprezenta inima. Poate identifica o inimă slăbită şi poate determina severitatea stenozei valvulare aortice;
ecografia transesofagiană: oferă o imagine mai clară a inimii;
electrocardiografia: test nedureros, care măsoară activitatea electrică a inimii prin ataşarea unor senzori pe piept şi, uneori, pe mâini şi picioare. Poate arăta cât de repede sau de încet bate cordul sau semnele de suprasolicitare a inimii;
radiografia toracică: arată starea inimii şi a plămânilor. Poate oferi o imagine cardiacă mărită, o aortă dilatată sau o valvă aortică ce prezintă calcificări;
teste de efort sau teste de stres: indicate la pacienţii cu vârsta sub 70 de ani, fără simptome, activi fizic. Acestea implică mersul pe banda rulantă sau pe bicicleta ergometrică, în timp ce inima este monitorizată, şi arată dacă simptomele de stenoză aortică apar în timpul activităţii fizice;
tomografia computerizată cardiacă: foloseşte imagini radiologice combinate, pentru un aspect cât mai detaliat al inimii. Poate măsura dimensiunile aortei şi oferă detalii despre valva aortică;
rezonanţa magnetică a cordului: utilizează câmpuri magnetice şi unde radio, pentru a oferi imagini detaliate ale inimii, poate măsura dimensiunea aortei şi poate determina severitatea stenozei valvulare aortice (deşi există riscul subestimării severităţii acesteia);
cateterizarea cardiacă: se foloseşte mai des înaintea chirurgiei valvei aortice, pentru a evalua arterele coronare, care hrănesc muşchiul inimii; în timpul testului se poate măsura şi presiunea din camerele inimii;
analizele de sânge: BNP (peptidul natriuretic) seric crescut de trei – patru ori faţă de valorile normale este factor de prognostic negativ şi prezice apariţia simptomelor.

Tratament

Tratamentul stenozei aortice depinde de simptome şi de severitatea afecţiunii valvulare. Dacă nu există simptome sau există doar simptome minime, ar putea fi indicat doar un tratament medicamentos şi control medical periodic, însă nu există terapie care să influenţeze istoricul natural al stenozei aortice.

Intervenţia chirurgicală se recomandă la pacienţii simptomatici cu stenoză aortică strânsă, la cei asimptomatici, dacă ventriculul stâng este slăbit şi s-au exclus alte cauze, ori la cei care nu prezintă simptome în repaus, dar care devin simptomatici în timpul testului de efort.

Există mai multe proceduri chirurgicale sau intervenţionale folosite în tratamentul stenozei aortice:

înlocuirea valvei aortice: chirurgul îndepărtează valva lezată şi o înlocuieşte cu o proteză mecanică (metalică) sau biologică (din ţesut uman, porcin sau bovin). Uneori, valva aortică poate fi înlocuită cu propria valvă pulmonară a pacientului (mai ales la copii), care este înlocuită la rândul ei cu o proteză biologică. Valvele biologice pot avea o durabilitate mai redusă faţă de cele mecanice, însă cei care primesc valve mecanice vor avea nevoie de medicamente de subţiere a sângelui toată viaţa, pentru a preveni formarea cheagurilor;
TAVR (înlocuirea transcateterală de valvă aortică): este o alternativă la chirurgia pe cord deschis. Prin această procedură minim invazivă este înlocuită o valvă aortică îngustată cu o valvă făcută din ţesut bovin sau porcin. De asemenea, prin această metodă se poate înlocui o valvă biologică disfuncţională;
repararea valvei aortice: chirurgul separă cuspele valvulare care s-au unit, dar această metodă se foloseşte rar în tratamentul stenozei aortice;
valvuloplastia cu balon: la adulţi este folosită doar ca punte până la o altă intervenţie, pentru că rezultatele favorabile durează doar câteva luni.

Complicaţii

Există mai multe complicaţii posibile ale stenozei aortice:

insuficienţă cardiacă;
aritmii;
infecţii care afectează inima, cum ar fi endocardita infecţioasă;
cheaguri de sânge;
sângerări;
accidente vasculare cerebrale;
decesul.

Femeile însărcinate care au această afecţiune necesită monitorizare adecvată pe tot parcursul sarcinii. În unele cazuri, medicii pot recomanda chiar evitarea sarcinii la femeile cu stenoză aortică strânsă, din cauza riscului de apariţie a complicaţiilor.

Prevenţie

Stenoza aortică congenitală sau cea provocată de condiţii moştenite ori cronice, de obicei, nu poate fi prevenită. În schimb, stenoza aortică determinată de infecţii bacteriene poate fi aproape întotdeauna evitată prin tratarea promptă a cauzei. Acest lucru presupune tratament cu antibiotice şi alte medicamente, conform indicaţiilor specialistului.

În general, se recomandă un stil de viaţă sănătos, care poate menţine sănătatea inimii şi poate preveni sau încetini evoluţia afecţiunilor cardiace, prin:

renunţarea la fumat;
alimentaţie sănătoasă;
menţinerea unei greutăţi normale;
activitate fizică regulată;
un bun management al stresului.

Autor

Dr. Turdeanu Daniela Silvia

Medic Primar Cardiologie

Bibliografie

C Ginghina, Manual de Cardiologie al SRC, Ed Medicala, Bucuresti, 2020
Vahanian, Alec, et al. “2021 ESC/EACTS Guidelines for the Management of Valvular Heart Disease.” European Heart Journal, vol. 43, no. 7, 28 Aug. 2021, pp. 561–632, https://academic.oup.com, 10.1093/eurheartj/ehab395
“Aortic Valve Disease - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2021, www.mayoclinic.org
“Aortic Valve Stenosis: Symptoms, Causes and Treatment.” Cleveland Clinic, 2022, https://my.clevelandclinic.org
Aluru, John Sukumar, et al. “Valvular Heart Disease Epidemiology.” Medical Sciences, vol. 10, no. 2, 15 June 2022, p. 32, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, 10.3390/medsci10020032.

Alte afecțiuni similare

Steatohepatita nonalcoolică

Steatohepatita nonalcoolică, cunoscută și sub acronimul NASH (din engleză „Non-Alcoholic SteatoHepatitis”), este o afecțiune a ficatului caracterizată prin inflamație și...

Vezi detalii

Steatoree

Steatoreea denumește prezența unei cantități excesive de grăsime în fecale. Scaunul gras este în mod vizibil diferit de unul normal, evidențiindu-se prin volum crescut,...

Vezi detalii

Steatoza hepatică

Steatoza hepatică este o afecțiune cunoscută și sub numele de ficat gras. Boala apare atunci când la nivelul acestui organ începe să se acumuleze o cantitate mare de...

Vezi detalii

Stenoză esofagiană

Stenoza esofagiană presupune o îngustare anormală a esofagului (tubul prin care alimentele ajung din gură în stomac). Strictura lui poate provoca dificultăți la...

Vezi detalii

Stenoza mitrală

Despre stenoza mitralăStenoza mitrală este o afecțiune ce determină îngustarea valvei dintre cele două camere ale inimii. Supapa îngustată reduce sau blochează fluxul de...

Vezi detalii

Stenoza pulmonară

Stenoza pulmonară reprezintă o condiție medicală caracterizată prin îngustarea anormală a valvei pulmonare, situată în cavitatea dreaptă a inimii, care controlează...

Vezi detalii