Stenoza aortică

Cauze

În funcţie de tipul afecţiunii, stenoza aortică poate avea diferite cauze:

• degenerativă: apare, de obicei, după vârsta de 60 de ani. Este caracterizată de cuspe valvulare îngroşate şi calcificate, care nu determină însă obstrucţie valvulară semnificativă;
• hemodinamică: poate evolua către stenoză aortică;
• bicuspidie aortică: valva aortică are doar două cuspe. Există însă și situaţii în care poate avea trei, unite însă între ele. Unul din trei pacienţi cu bicuspidie aortică vor dezvolta stenoză aortică printr-un proces accelerat de degenerare valvulară, provocat de distribuţia neuniformă a stresului mecanic. Bicuspidia aortică se poate asocia cu dilatarea aortei ascendente (prima porţiune a aortei), printr-un proces degenerativ sau cu alte boli congenitale ale părţii stângi a inimii;
• reumatismală: se produce fuziunea comisurilor şi îngroşarea şi retracţia cuspelor aortice şi apare frecvent insuficienţa aortică, precum şi afectarea valvei mitrale.

Alte cauze mai rare ale apariţiei stenozei aortice sunt:

• lupusul eritematos sistemic;
• bolile metabolice;
• insuficienţa renală cronică;
• osteoporoza.

Simptome

Stenoza aortică poate fi uşoară, medie sau severă. Unii pacienţi cu stenoză valvulară aortică pot să nu prezinte niciun semn timp de mulţi ani. Simptomele apar, de obicei, atunci când îngustarea valvei este severă.

Doi din trei pacienţi cu stenoză aortică strânsă resimt durere toracică (cu caracter de angină) sau „strânsoare” de piept la efort, fără o asociere cu stenoze ale arterelor inimii (coronare).

La o treime dintre persoanele cu această afecţiune, la efort, pot apărea:

• senzaţie de leşin;
• ameţeală;
• pierdere a stării de conştienţă;
• senzaţie de lipsă de aer;
• oboseală;
• palpitaţii.

De multe ori, pacienţii susţin că nu-i supără nimic, dar, de fapt, îşi reduc activitatea fizică pentru a evita simptomele neplăcute.

Stenoze semnificative ale arterelor inimii (coronare) se asociază stenozei aortice la peste jumătate dintre pacienţi.

Lipsa de aer în repaus sau nocturnă, în poziţie culcat, şi insuficienţa ventriculului stâng cardiac apar târziu în evoluţia bolii şi pot fi declanşate şi de modificarea ritmului cardiac.

Tratament

Tratamentul stenozei aortice depinde de simptome şi de severitatea afecţiunii valvulare. Dacă nu există simptome sau există doar simptome minime, ar putea fi indicat doar un tratament medicamentos şi control medical periodic, însă nu există terapie care să influenţeze istoricul natural al stenozei aortice.

Intervenţia chirurgicală se recomandă la pacienţii simptomatici cu stenoză aortică strânsă, la cei asimptomatici, dacă ventriculul stâng este slăbit şi s-au exclus alte cauze, ori la cei care nu prezintă simptome în repaus, dar care devin simptomatici în timpul testului de efort.

Există mai multe proceduri chirurgicale sau intervenţionale folosite în tratamentul stenozei aortice:

• înlocuirea valvei aortice: chirurgul îndepărtează valva lezată şi o înlocuieşte cu o proteză mecanică (metalică) sau biologică (din ţesut uman, porcin sau bovin). Uneori, valva aortică poate fi înlocuită cu propria valvă pulmonară a pacientului (mai ales la copii), care este înlocuită la rândul ei cu o proteză biologică. Valvele biologice pot avea o durabilitate mai redusă faţă de cele mecanice, însă cei care primesc valve mecanice vor avea nevoie de medicamente de subţiere a sângelui toată viaţa, pentru a preveni formarea cheagurilor;
• TAVR (înlocuirea transcateterală de valvă aortică): este o alternativă la chirurgia pe cord deschis. Prin această procedură minim invazivă este înlocuită o valvă aortică îngustată cu o valvă făcută din ţesut bovin sau porcin. De asemenea, prin această metodă se poate înlocui o valvă biologică disfuncţională;
• repararea valvei aortice: chirurgul separă cuspele valvulare care s-au unit, dar această metodă se foloseşte rar în tratamentul stenozei aortice;
• valvuloplastia cu balon: la adulţi este folosită doar ca punte până la o altă intervenţie, pentru că rezultatele favorabile durează doar câteva luni.

Complicaţii

Există mai multe complicaţii posibile ale stenozei aortice:

• insuficienţă cardiacă;
• aritmii;
• infecţii care afectează inima, cum ar fi endocardita infecţioasă;
• cheaguri de sânge;
• sângerări;
• accidente vasculare cerebrale;
• decesul.

Femeile însărcinate care au această afecţiune necesită monitorizare adecvată pe tot parcursul sarcinii. În unele cazuri, medicii pot recomanda chiar evitarea sarcinii la femeile cu stenoză aortică strânsă, din cauza riscului de apariţie a complicaţiilor.

Autor

Dr. Turdeanu Daniela Silvia

Medic Primar Cardiologie