Ivabradina: ce este, indicații, utilizări

Ce este Ivabradina?

Ivabradina este un agent de reducere a ritmului cardiac, în special la pacienții cu anumite forme de insuficiență cardiacă sau angină pectorală, pentru a reduce frecvența bătăilor inimii.

Mecanismul său este destul de specific: inhibă curentul stimulatorului cardiac din nodul sinoatrial, ceea ce încetinește ritmul spontan al inimii.  Datorită acestei acțiuni țintite, scade frecvența cardiacă fără a modifica semnificativ tensiunea arterială sau forța contractilă (inotropismul) a mușchiului cardiac - spre deosebire de beta-blocante, care tind să afecteze multiple aspecte ale funcției cardiace (frecvența, contractilitatea, tonusul vascular).

Principalul avantaj clinic este că ivabradina oferă o modalitate de a reduce ritmul cardiac în mod selectiv, astfel încât este deosebit de utilă la pacienții care fie nu pot tolera beta-blocantele (din cauza efectelor secundare, contraindicațiilor), fie la care beta-blocantele singure sunt insuficiente pentru a obține controlul dorit al ritmului cardiac.

Medicamentul este cunoscut comercial sub denumirile Corlentor și Procoralan, utilizate în diferite țări pentru aceeași substanță activă.

Indicații medicale principale

Medicul poate prescrie acest medicament pentru angină stabilă (durere în piept la efort) în vederea reducerii simptomelor, adică a manifestărilor de durere, prin scăderea ritmului cardiac. Aceasta este mai ales o opțiune pentru cei care nu tolerează beta-blocantele sau la care, în ciuda tratamentului cu beta-blocante, ritmul cardiac rămâne prea ridicat.

De asemenea, acest medicament se utilizează în insuficiență cardiacă cronică (care implică scăderea capacității inimii de a pompa sânge) la pacienții care au, în repaus, un ritm cardiac relativ ridicat (de exemplu: ≥ 75 bătăi/minut). În aceste situații, scăderea frecvenței cardiace face inima mai eficientă, ajutând la reducerea simptomelor precum dificultatea respirației și oboseala, și poate contribui la scăderea riscului de spitalizare.

Contraindicații și reacții adverse

Medicamentul nu trebuie utilizat la pacienții cu:

• frecvență cardiacă în repaus sub ~ 60 bătăi pe minut (adică bradicardie semnificativă la momentul inițial);
• şoc cardiogen sau insuficiență cardiacă decompensată (instabilă);
• insuficiență hepatică severă (boală hepatică severă);
• femeile însărcinate - datele obținute pe animale sugerează un risc pentru făt;
• mamele care alăptează - deoarece trecerea în lapte și efectele asupra sugarilor sunt necunoscute, dar potențial dăunătoare;
• utilizarea concomitentă a inhibitorilor puternici ai enzimei CYP3A4 (cum ar fi anumite antifungice, antibiotice macrolide, inhibitori de protează HIV) care cresc expunerea la medicament și, prin urmare, riscul de bradicardie sau tulburări de conducere;
• utilizarea împreună cu anumite blocante ale canalelor de calciu cu efect de scădere a frecvenței cardiace (de exemplu: verapamil, diltiazem), deoarece acestea amplifică efectul de încetinire a frecvenței cardiace și cresc nivelurile medicamentului.

De asemenea, conform experţilor MedLife, contraindicațiile includ adesea afecțiuni ale sistemului de conducere (de exemplu: sindromul sinusului bolnav, bloc sinoatrial, bloc AV sever) sau dependența de un stimulator cardiac.

Efecte adverse frecvente/prevăzute includ:

• fenomene vizuale (denumite adesea fosfene sau fenomene luminoase): pacienții pot percepe flashuri scurte, halouri sau cercuri luminoase - de obicei ușoare, tranzitorii și care apar adesea la începutul tratamentului;
• bradicardie (încetinirea excesivă a ritmului cardiac), care poate fi simptomatică (de exemplu: amețeli, oboseală) sau asimptomatică;
• dureri de cap, amețeli și senzație de leșin.

Reacțiile adverse mai puțin frecvente cuprind:

• palpitații sau ritm cardiac neregulat, inclusiv fibrilație atrială;
• hipotensiune (tensiune arterială scăzută) și sincopă (leșin);
• tulburări de conducere (de exemplu: agravarea blocului AV) și, rar, prelungirea intervalului QT care duce la aritmii ventriculare la pacienții susceptibili;
• reacții dermatologice (erupții cutanate, mâncărime), angioedem și tulburări vizuale dincolo de simple fosfene (de exemplu: diplopie).