Sforăitul: cauze, factori de risc și remedii

Sforăitul reprezintă zgomotul produs de fluxul de aer care circulă între nas, gură şi plămâni în momentul respiraţiei, când căile aeriene sunt obstrucţionate. Aproape jumătate dintre oameni sforăie din când în când. Academia Americană de Medicina Somnului estimează că sforăitul afectează aproximativ 40% dintre bărbați și 24% dintre femei.

În funcţie de frecvenţa acestui fenomen, putem vorbi despre: sforăit ocazional (influenţat de oboseală, ingestia de alcool sau poziţia de somn), sforăit habitual (legat de apneea în somn sau cu rezistenţă crescută pe căile respiratorii superioare) și sforăitul sever (legat de lipsa acută de aer în timpul somnului).

Sforăitul primar, care apare din când în când, nu reprezintă, de obicei, o problemă gravă de sănătate. Cel persistent, de lungă durată, poate fi însă simptomul unei afecţiuni serioase. În momentul în care sforăitul primar se asociază cu alte manifestări, precum treziri nocturne sau oboseală diurnă, atunci este necesar un consult de specialitate.

Factori de risc pentru sforăit

Obezitatea este considerată cel mai important factor de risc pentru apariţia tulburărilor de somn. De asemenea, şi consumul de alcool sau tutun, medicaţia tranchilizantă/ sedativă sau sexul pacientului pot fi considerate factori de risc. Incidenţa este mai mare la bărbați decât la femei, în intervalul de vârstă 40–65 de ani, iar după această vârstă, prevalenţa tinde să se egalizeze.

Riscul de sforăit crește atunci când țesuturile din jurul căilor respiratorii superioare sunt mai voluminoase sau mai relaxate în timpul somnului. Excesul ponderal poate favoriza depunerea de țesut adipos la nivelul gâtului, ceea ce îngustează căile respiratorii. Alcoolul și medicamentele sedative relaxează musculatura gâtului, iar dormitul pe spate poate favoriza căderea limbii și a palatului moale spre posterior, blocând parțial fluxul de aer. Pentru sindromul de apnee obstructivă în somn (SAOS), factorii de risc sunt:

• obezitatea;
• consumul de alcool seara;
• fumatul;
• sexul masculin;
• istoricul familial SAOS;
• poziția „decubit dorsal”, adică dormitul pe spate;
• obstrucția anatomică a căilor aeriene superioare;
• comorbiditățile, precum afecțiuni cardiovasculare, boli metabolice, boli endocrine, pulmonare, din sfera ORL, neuro-musculare.

Un alt factor important este circumferința gâtului, deoarece un gât mai gros poate fi asociat cu îngustarea căilor respiratorii în timpul somnului. De asemenea, înaintarea în vârstă poate contribui la relaxarea musculaturii faringiene, iar istoricul familial poate indica o predispoziție anatomică sau genetică pentru sforăit și apnee obstructivă în somn.

Tulburări de somn, precum insomnia, parasomniile, incluzând coșmaruri nocturne, sindromul picioarelor neliniștite, sforăitul, apneea în somn, pot apărea și la gravide din cauza creșterii în greutate, a modificărilor hormonale, a poziției diafragmului și a fătului. De asemenea, sarcina determină apariția modificărilor la nivelul sistemului respirator, precum hiperemie, edem, hipersecreție, rinită de sarcină, dezvoltându-se astfel predispoziția la sforăit și obstrucție a căilor respiratorii superioare.

Sforăitul la copii apare cel mai frecvent din cauza obstrucției nazale, prin rinite acute/ cronice, hipertrofie a adenoizilor, deviații de sept, a hipertrofiei amigdaliene și a obezității. În cazul celor mici, sforăitul frecvent nu trebuie ignorat, mai ales dacă este însoțit de:

• respirație pe gură;
• somn agitat;
• pauze de respirație;
• dificultăți de concentrare;
• probleme comportamentale.

În aceste situații, este recomandat consultul medical, deoarece hipertrofia amigdalelor sau a vegetațiilor adenoide poate contribui la obstrucția căilor respiratorii în timpul somnului.

Diagnosticare

Diagnosticul în cazul acestei tulburări de somn este pus de medicul ORL, pe baza unei serii de investigații.

Evaluarea medicală este importantă mai ales atunci când sforăitul este frecvent, intens, afectează calitatea somnului sau este asociat cu pauze de respirație, treziri repetate, somnolență în timpul zilei, dureri de cap dimineața ori dificultăți de concentrare. În aceste situații, medicul urmărește să stabilească dacă este vorba despre sforăit primar sau despre o tulburare respiratorie în somn, cum este apneea obstructivă în somn.

Anamneză

• istoricul afecțiunii este foarte important, iar un rol esențial în acest sens îl are partenerul: el poate spune dacă somnul pacientului este fragmentat, dacă apar microtreziri, care este momentul de apariție a sforăitului, periodicitatea, poziția de somn, dacă este asociat cu momente de oprire respiratorie;
• determinarea factorilor de risc: obezitate, obiceiuri alimentare, fumat, alergii etc.;
• prezența comorbidităților: hipotiroidism, hipertensiune arterială, tahicardie, aritmii, astm, boli coronariene, afecțiuni neuromusculare etc.

În timpul anamnezei, medicul poate întreba și despre consumul de alcool seara, folosirea medicamentelor sedative, calitatea somnului, episoadele de sufocare nocturnă, somnolența diurnă și impactul asupra activităților zilnice. Aceste informații ajută la estimarea riscului de apnee obstructivă în somn și la alegerea investigațiilor potrivite.

Examen clinic

• determinarea gradului de obezitate, a indicelui de masă corporală, circumferința gâtului, a abdomenului;
• examenul ORL, cu rinoscopie anterioară și posterioară, pentru a determina existența factorilor locali mecanici sau inflamatorii ce determină obstrucția nazală: deviația de sept nazal, hipertrofia cornetelor nazale, polipoza nazală, hipertrofia vegetațiilor adenoide etc.;
• bucofaringoscopia, cu examinarea orofaringelui; gradul de vizualizare a bazei limbii, vălului palatin, amigdalelor și luetei stau la baza clasificării Mallampati, cele patru clase pe baza cărora se stabilește riscul și severitatea SAOS.

Examenul clinic permite identificarea unor cauze anatomice sau inflamatorii care pot contribui la sforăit, precum obstrucția nazală, amigdalele mărite, palatul moale alungit, lueta voluminoasă sau îngustarea spațiului din spatele limbii. La copii, evaluarea amigdalelor și a vegetațiilor adenoide este deosebit de importantă atunci când sforăitul este persistent sau se asociază cu somn agitat și respirație pe gură.

Examinări paraclinice

• endoscopia nazală și laringofibroscopia, ajută la identificarea cauzelor patologiei rinosinusale sau faringo-laringiene, care determină apariția sforăitului și a altor tulburări de somn;
• polisomnografia reprezintă standardul de aur pentru diagnosticarea tulburărilor de somn;
• rinomanometria: testul obiectiv care poate determina gradul obstrucției nazale.

Polisomnografia monitorizează somnul și poate înregistra parametri precum respirația, nivelul oxigenului, frecvența cardiacă, mișcările corpului și episoadele de întrerupere sau reducere a respirației. Această investigație este utilă atunci când există suspiciune de apnee obstructivă în somn, mai ales dacă sforăitul este însoțit de pauze respiratorii observate de partener, somnolență diurnă sau oboseală persistentă.

Diagnosticul diferențial

Prezența sforăitului primar trebuie diferențiată de sforăitul ce însoțește apneea în somn. Pacientul care semnalează existența sforăitului primar este, de cele mai multe ori, sănătos, fără alte comorbidități și nu necesită investigații suplimentare, iar tratamentul constă în scăderea în greutate, evitarea decubitului dorsal, adică terapie pozițională, și o igienă bună a somnului. Sunt necesare investigații suplimentare când se asociază semne ale somnolenței diurne.

Diferențierea dintre sforăitul simplu și apneea obstructivă în somn este importantă deoarece apneea poate crește riscul de probleme cardiovasculare, oboseală diurnă, dificultăți de concentrare și accidente cauzate de somnolență. De aceea, sforăitul asociat cu pauze de respirație, treziri cu senzație de sufocare, tensiune arterială crescută sau somn neodihnitor trebuie evaluat medical.

Patologia somnului intră în sfera de interes a mai multor medici specialiști: pneumologi, neurologi, ORL-iști, cardiologi, interniști, diabetologi, endocrinologi și medici de familie.

Complicaţii ale sforăitului

Sforăitul poate provoca o serie de complicații. În cazul în care este legat de sindromul de apnee în somn, din cauza anoxiei vor apărea complicații de tipul somnolenței în timpul zilei, probleme de concentrare, senzații continue de furie sau frustrare, probleme de învățare sau probleme de comportament, risc de hipertensiune arterială, boli de inimă sau accident vascular cerebral.