Care sunt tipurile de traumă
Există mai multe tipuri de traumă, printre care:
- acută: rezultă dintr-un singur eveniment stresant sau periculos;
- cronică: rezultă din expunerea repetată și prelungită la evenimente extrem de stresante, cum ar fi cazuri de abuz asupra copiilor, hărțuire sau violență domestică;
- complexă: rezultă din expunerea la mai multe evenimente traumatizante;
- secundară sau indirectă: o persoană dezvoltă simptome prin contactul apropiat cu cineva care a experimentat un eveniment traumatizant; membrii familiei sau specialiștii în domeniul sănătății mintale sunt expuși acestui tip de traumă.
Trauma transgenerațională
Termenul „traumă transgenerațională” este folosit pentru a descrie transmiterea în general subconștientă a experiențelor traumatice către generațiile următoare și către societate; oamenii prezintă simptome fără a fi experimentat ei înșiși trauma. Din punct de vedere științific, există o influență prin epigenetică asupra materialului transmis generațiilor următoare.
Experiențele traumatizante pot afecta persoane individual sau în grup grup. Exemple de traume individuale pot fi violența în familie, bolile care pun viața în pericol, accidentele și abuzul în copilărie; exemple de traume colective includ Holocaustul sau violurile în masă ale femeilor, în timpul genocidului din Rwanda.
Aceste traume sunt adesea inconștiente, nu sunt recunoscute de societate și sunt asociate cu sentimente de vinovăție și rușine, fiind tratate ca un tabu. Persoanele afectate nu primesc sprijin adecvat din partea comunităților.
Trauma de abandon
Trauma de abandon se referă la teama sau anxietatea unei persoane de a fi părăsită de oamenii apropiați, ceea ce poate duce la probleme în construirea unor relații sănătoase.
Această frică copleșitoare este adesea cauzată de pierderea, neglijența sau respingerea experimentate la începutul vieții, dar trauma abandonului se poate declanșa la orice vârstă.
La bază poate fi sprijinul emoțional inconsecvent, lipsa de atenție și apropiere din partea unor figuri cheie din viața unui om, ceea ce poate duce la stres cronic, anxietate și frică.
Trauma de respingere
Trauma respingerii este durerea emoțională intensă pe care o poate experimenta cineva când este respins de alții, în special în relațiile intime sau de încredere.
Trauma de respingere afectează creierul în mai multe moduri; această durere emoțională se poate simți adesea la fel ca durerea fizică și poate avea un impact extraordinar asupra stimei de sine și a bunăstării generale.
În plus, sensibilitatea la respingere poate proveni din tipare specifice de activitate a creierului. Când este anticipată respingerea, creierul își intensifică activitatea în zonele care procesează informații sociale și emoționale, ceea ce poate crește sensibilitatea la o potențială respingere.
Atunci când o persoană se confruntă cu respingerea, acest lucru poate declanșa sentimente extreme de frică și anxietate care pot fi, în unele cazuri, copleșitoare. De asemenea, este posibil să se simtă vulnerabilă și să-și facă griji cu privire la o eventuală respingerea viitoare. Drept urmare, mulți oameni tind să dezvolte o teamă de respingere sau chiar să evite cu totul situațiile în care ar putea apărea respingerea.
Trauma de identitate
Există o legătură între expunerea la stres și identitatea unei persoane. Orice comunicare verbală sau nonverbală înjositoare, negativă, disprețuitoare, părtinitoare și cu prejudecăți (fie ea la nivel individual sau sistemic) poate provoca o stare de copleșire.
Este posibil ca un eveniment stresant sau chiar traumatizant să apară ca urmare a modului în care o persoană își descrie identitatea. De exemplu, grupurile minoritare de gen și sexuale pot fi marginalizate și se confruntă cu discriminări recurente doar din cauza genului sau a identității lor sexuale.
Sentimentul de sine poate fi modificat deoarece cineva a experimentat prejudecăți sau discriminare legate de identitate. De exemplu, o persoană care se confruntă cu prejudecăți sau discriminare recurente din cauza credinței poate începe să se vadă într-o lumină negativă, ceea ce poate duce la scăderea stimei de sine și la schimbări ulterioare în identitatea sa.
Câteva exemple includ:
- grupuri de minorități sexuale;
- grupuri minoritare religioase sau bazate pe credință;
- studenți din prima generație;
- persoane cu dizabilități de dezvoltare, fizice sau intelectuale;
- persoane care au experimentat modele de relații inconsistente sau instabile în cadrul unor relații semnificative și de lungă durată.
Trauma complexă
Trauma complexă apare de obicei atunci când un copil sau un tânăr suferă traume repetate.
Cele mai comune exemple de traume complexe includ:
- abuz sau neglijență în copilărie;
- expunere prelungită la violența domestică;
- abuz medical;
- captivitate;
- viața într-o zonă de război.
Traumele complexe pot avea un impact semnificativ asupra sistemului nervos. Creierul și corpul devin atât de copleșite, încât se blochează. Acest impact și suferința care vine odată cu trauma pot afecta sănătatea mentală și fizică a unei persoane.
