Despre diverticulul esofagian
Diverticulul esofagian se referă la o formațiune în formă de sac în peretele esofagului, tubul muscular care leagă faringele de stomac. Această afecțiune se poate dezvolta din cauza unor zone slăbite din peretele esofagian, ceea ce duce la formarea unor pungi care pot reține alimente sau lichide, provocând dificultăți de înghițire sau alte simptome.
În funcție de localizare, există trei tipuri principale de diverticuli esofagieni:
- diverticulul Zenker - care apare în partea superioară a esofagului;
- diverticulul esofagian mijlociu;
- diverticulul epifrenic - care apare în partea inferioară a esofagului, în apropierea diafragmei.
Alte tipuri de diverticuli:
- congenitali;
- de tracțiune;
- dobândiți;
- falși;
- de pulsație.
Cauze
Diverticulul esofagian este cauzat, în principal, de slăbirea mușchilor sau a țesuturilor din peretele esofagului. Această slăbire poate duce la formarea unor proeminențe asemănătoare unor pungi, numite diverticule. Există mai mulți factori care pot contribui la apariția diverticulitei esofagiene:
- disfuncția musculară - disfuncția mușchilor din peretele esofagian poate duce la dificultăți la înghițire (disfagie) și la un risc crescut de formare a diverticulului; afecțiuni precum tulburările de motilitate esofagiană, în care mușchii esofagului nu funcționează corect, pot contribui la acest lucru;
- presiune crescută - presiunea crescută în interiorul esofagului poate contribui, de asemenea, la formarea diverticulilor; această presiune poate apărea din cauza unor afecțiuni precum acalazia (o tulburare a esofagului în care sfincterul esofagian inferior nu reușește să se relaxeze), ceea ce duce la dificultăți la înghițire și la creșterea presiunii în esofag;
- anomalii structurale - anomaliile structurale ale esofagului, cum ar fi stricturile (îngustarea) sau cicatrizarea, pot crea zone de slăbiciune în care se pot forma diverticule.
Factori de risc
Mai mulți factori pot crește riscul de a dezvolta diverticulul esofagian:
- vârsta - diverticulul esofagian tinde să apară mai frecvent la adulții mai în vârstă, în special la cei de peste 60 de ani;
- tulburări de motilitate esofagiană - afecțiunile care afectează mișcarea și funcția normală a mușchilor din esofag, cum ar fi acalazia sau spasmul esofagian difuz, pot crește riscul de a dezvolta diverticulii;
- iritația esofagiană cronică - iritarea sau inflamația cronică a esofagului, adesea datorată unor afecțiuni precum boala de reflux gastroesofagian (BRGE), esofagul Barrett sau esofagita, poate slăbi peretele esofagian și predispune indivizii la formarea diverticulului;
- anomalii structurale - anomaliile structurale ale esofagului, cum ar fi stricturile (îngustarea), inelul lui Schatzki sau hernia hiatală, pot contribui la dezvoltarea diverticulilor, prin crearea unor zone de presiune crescută sau slăbiciune în peretele esofagian;
- fumatul - consumul de tutun a fost asociat cu un risc crescut de diverticul esofagian, posibil din cauza efectelor sale asupra motilității esofagiene și a riscului crescut de reflux gastroesofagian;
- consumul de alcool - consumul excesiv de alcool poate crește, de asemenea, riscul de apariție a diverticulului esofagian, posibil prin efectele sale asupra funcției esofagiene și riscul crescut de reflux gastroesofagian;
- obezitatea - obezitatea este un factor de risc pentru BRGE și hernie hiatală, ambele asociate cu un risc crescut de diverticulită esofagiană;
- genetică - poate exista o predispoziție genetică la tulburări de motilitate esofagiană sau alte afecțiuni care cresc riscul de formare a diverticulului;
- factori dietetici - anumiți factori dietetici, cum ar fi consumul unei diete bogate în alimente picante, cofeină sau alimente acide, pot exacerba BRGE și pot crește riscul de diverticul esofagian;
- medicamente - anumite medicamente, cum ar fi cele care relaxează sfincterul esofagian inferior (LES), pot crește riscul de BRGE și diverticulită esofagiană.
Simptome
Simptomele diverticulului esofagian pot varia în funcție de mărimea și localizarea diverticulului, precum și de apariția sau nu a unor complicații. Este posibil ca unele persoane cu diverticul esofagian să nu prezinte niciun simptom, iar afecțiunea poate fi descoperită doar întâmplător. Cu toate acestea, atunci când simptomele sunt prezente, acestea pot include:
- dificultate la înghițire (disfagie) - în special la înghițirea alimentelor solide;
- regurgitare - în special după ce ați mâncat;
- durere sau disconfort toracic - se poate agrava atunci când înghițiți sau mâncați;
- halitoză - respirație urât mirositoare poate apărea dacă particulele de alimente rămân blocate în diverticul și se descompun;
- tuse persistentă sau căscaturi - mai ales dacă alimentele rămân blocate în diverticul;
- arsuri la stomac sau reflux de acid - simptomele bolii de reflux gastroesofagian (BRGE), cum ar fi arsurile la stomac, regurgitarea acidă sau un gust acru în gură;
- pierdere în greutate neintenționată - poate apărea dacă dificultățile de înghițire duc la scăderea aportului alimentar;
- infecții toracice - în unele cazuri, aspirarea alimentelor sau a lichidelor prinse în diverticul poate duce la infecții toracice recurente sau pneumonie.
Diagnosticare
Diverticulul esofagian este, de obicei, diagnosticat și tratat de gastroenterologi. Diagnosticul implică, adesea, o combinație de revizuire a istoricului medical, examinare fizică și diverse teste și investigații care pot include:
- anamneză medicală și examinare fizică - medicul va întreba despre simptome, istoric medical și orice factori de risc pentru diverticul esofagian; de asemenea, se poate efectua un examen fizic pentru a evalua semnele de disfuncție esofagiană sau alte afecțiuni conexe;
- studiu de înghițire cu bariu (esofagogramă) - presupune înghițirea unui material de contrast (bariu) care acoperă mucoasa esofagului, permițând vizualizarea anatomiei esofagului și a oricăror anomalii, cum ar fi diverticuli, stenoze sau tulburări de motilitate;
- manometrie esofagiană - măsoară presiunea și coordonarea contracțiilor musculare din esofag în timpul înghițirii; manometria esofagiană poate ajuta la diagnosticarea tulburărilor de motilitate esofagiană, cum ar fi acalazia, care poate contribui la dezvoltarea diverticulilor;
- endoscopie digestivă superioară (esofagogastroduodenoscopie sau EGD) - în timpul acestei proceduri, un tub flexibil cu o cameră (endoscop) este introdus prin gură și în esofag, permițând medicului să vizualizeze direct mucoasa esofagiană și să identifice orice diverticul, stricturi, inflamație sau alte anomalii;
- monitorizarea pH-ului esofagian - măsoară nivelul pH-ului (aciditatea) din esofag pe o perioadă, pentru a evalua refluxul gastroesofagian (BRGE), care este un factor de risc comun pentru diverticul esofagian;
- CT sau RMN - în unele cazuri, pot fi comandate teste imagistice, cum ar fi tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), pentru a evalua în continuare esofagul și structurile înconjurătoare, în special dacă sunt suspectate complicații precum abcese sau fistule;
- biopsie - în cazul în care se detectează anomalii în timpul unei endoscopii superioare, se poate efectua o biopsie (prelevare de țesut) pentru a exclude alte afecțiuni, cum ar fi inflamația, infecția sau cancerul esofagian.
Tratament
Tratamentul pentru diverticulul esofagian depinde de gravitatea simptomelor, de mărimea și localizarea diverticulului și de prezența sau nu a unor complicații. Opțiunile de tratament pot include:
- modificări ale dietei - poate ajuta la reducerea simptomelor diverticulului esofagian și implică consumul de mese mai mici și mai frecvente pentru a ușura înghițirea, evitarea alimentelor care exacerbează simptomele (cum ar fi alimentele picante sau acide) și asigurarea unei hidratări adecvate;
- medicamente - pentru a gestiona simptomele bolii de reflux gastroesofagian (BRGE); inhibitorii pompei de protoni (IPP) sau antagoniștii receptorilor H2 pot fi utilizați pentru a reduce producția de acid gastric și pentru a atenua arsurile la stomac și refluxul acid;
- terapia endoscopică - în unele cazuri, pot fi efectuate proceduri endoscopice pentru a aborda complicațiile diverticulului esofagian, cum ar fi îndepărtarea particulelor de alimente prinse în diverticul, dilatarea stricturilor (îngustarea) ori tratarea sângerărilor sau a inflamațiilor;
- injecția de toxină botulinică - pentru persoanele cu tulburări de motilitate esofagiană care contribuie la formarea diverticulului, cum ar fi acalazia, injectarea de toxină botulinică (Botox) în sfincterul esofagian inferior poate ajuta la relaxarea mușchiului și la îmbunătățirea funcției de înghițire;
- intervenție chirurgicală - poate fi luată în considerare pentru persoanele cu simptome severe sau persistente de diverticul esofagian, infecții recurente sau complicații precum perforația sau formarea de fistule; opțiunile chirurgicale pot include diverticulectomia (îndepărtarea diverticulului), miotomia (tăierea fibrelor musculare pentru a ușura presiunea) sau reconstrucția esofagiană.
Complicații
Diverticulul esofagian poate duce la mai multe complicații, în special dacă nu este tratat sau dacă afecțiunea este severă. Unele dintre complicațiile potențiale ale diverticulului esofagian includ:
- obstrucția esofagiană - diverticulele mari sau particulele de alimente prinse în diverticul pot obstrucționa esofagul, ducând la dificultăți de înghițire (disfagie), regurgitare sau dureri toracice;
- boala de reflux gastroesofagian (BRGE) – diverticulul esofagian poate fi asociat cu BRGE;
- inflamație - poate apărea o inflamație a diverticulului sau a țesuturilor esofagiene înconjurătoare (diverticulită), care provoacă simptome precum dureri toracice, dificultăți de înghițire și febră;
- infecție - rareori, aceasta poate evolua spre complicații grave, cum ar fi formarea de abcese sau mediastinită (infecția mediastinului, zona dintre plămâni);
- sângerare – în special dacă diverticulul se ulcerează sau dacă există anomalii esofagiene subiacente, cum ar fi inflamația sau eroziunile;
- perforație - rareori, o inflamație severă sau o infecție a diverticulului poate duce la perforarea (ruperea) peretelui esofagian, ceea reprezintă o urgență medicală și o intervenție imediată;
- formarea fistulei - în unele cazuri, inflamația cronică sau infecția cronică a diverticulului poate duce la formarea de conexiuni anormale (fistule) între esofag și structurile adiacente, cum ar fi traheea (fistulă traheoesofagiană) sau plămânii (fistulă bronhoesofagiană);
- malnutriție și pierdere în greutate;
- pneumonie prin aspirație - când diverticulul esofagian provoacă regurgitare, poate duce la pneumonie prin aspirație;
- carcinom cu celule scuamoase - foarte rar, iritarea continuă a diverticulului poate duce la carcinom cu celule scuamoase.
Prevenție
Prevenirea diverticulului esofagian implică abordarea factorilor de risc subiacenți și adoptarea unor obiceiuri de viață sănătoase pentru a menține sănătatea esofagiană. Deși este posibil să nu fie posibilă prevenirea tuturor cazurilor de diverticul esofagian, următoarele măsuri pot contribui la reducerea riscului de apariție a acestei afecțiuni:
- mențineți o dietă sănătoasă - consumul unei diete echilibrate, bogată în fructe, legume, cereale integrale și proteine slabe poate ajuta la promovarea sănătății digestive și la reducerea riscului de tulburări esofagiene, cum ar fi boala de reflux gastroesofagian; de asemenea, poate fi benefică evitarea alimentelor picante, acide sau prea grase, care pot exacerba simptomele BRGE;
- rămâneți hidratat - consumul unei cantități adecvate de apă pe parcursul zilei poate ajuta la menținerea umezelii esofagului și la facilitarea înghițirii, reducând riscul de iritație sau inflamație esofagiană;
- gestionați simptomele BRGE - pentru a preveni complicațiile care pot contribui la diverticulul esofagian;
- evitați fumatul și limitați consumul de alcool - care pot crește riscul de BRGE și alte tulburări esofagiene;
- mențineți o greutate sănătoasă - obezitatea reprezintă un factor de risc pentru BRGE și hernia hiatală, care sunt asociate cu un risc crescut de diverticul esofagian;
- practicați o bună igienă orală - menținerea unei bune igiene orale, inclusiv periajul regulat și folosirea aței dentare, poate ajuta la prevenirea problemelor dentare care pot contribui la diverticul esofagian prin reducerea riscului de infecții orale care se pot răspândi în esofag;
- solicitați o evaluare medicală promptă - dacă prezentați simptome precum dificultăți la înghițire, dureri în piept sau arsuri la stomac persistente, este important să solicitați o evaluare medicală promptă pentru a identifica și aborda orice probleme esofagiene subiacente care pot crește riscul de diverticul esofagian.
Bibliografie
- „Esophageal Diverticulum”, Cleveland Clinic, 2019, my.clevelandclinic.org/health/diseases/16977-esophageal-diverticulum
- Whitten, Cheryl. „What to Know about Esophageal Diverticulum”, WebMD, www.webmd.com/digestive-disorders/esophageal-diverticulum
- Gotter, Ana. „Esophageal Diverticulum: Symptoms, Causes, Diagnosis, and Treatment”, Healthline, 6 June 2018, www.healthline.com/health/esophageal-diverticulum
- Bragg, Jack. „Esophageal Diverticula: Background, Pathophysiology, Etiology”, EMedicine, 2 Feb. 2023, emedicine.medscape.com/article/174402-overview?form=fpf
- Yam, Julie, et al. „Esophageal Diverticula”, PubMed, StatPearls Publishing, 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK532858/
Alte afecțiuni similare
Distrofie musculară
Distrofiile musculare reprezintă o clasă de afecțiuni musculare ereditare, care se manifestă prin slăbiciune musculară progresivă, cauzată de degenerarea fibrelor...
Vezi detalii
Distrofiile Duchenne și Becker
Distrofiile musculare reprezintă un grup de afecțiuni musculare ereditare care se prezintă cu slăbiciune musculară progresivă, cauzată de degenerarea fibrelor musculare....
Vezi detalii
Disuria
Disuria este definiţia medicală pentru urinarea dureroasă şi descrie disconfortul din timpul urinării: durere, usturime, mâncărime sau arsură. Această durere își poate...
Vezi detalii
Diverticulita
Diverticuloza și diverticulita sunt două afecțiuni care vizează colonul (intestinul gros). Diverticuloza se referă la prezența diverticulilor la nivelul colonului, iar...
Vezi detalii
Diverticulul Meckel
Diverticulul Meckel reprezintă una din cele mai frecvente malformații congenitale ale tractului digestiv. În mod normal, prezența lui nu provoacă simptomatologie și, de...
Vezi detalii
Dizartrie
Dizartria (disartria) este o tulburare motorie a vorbirii ce apare în urma unei leziuni neurologice care slăbește mușchii implicați în producerea vorbirii. Această...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.