Tumori hipofizare

Despre tumorile hipofizare

Tumorile hipofizare sunt formațiuni care se dezvoltă în glanda hipofiză (pituitară), o glandă mică, de mărimea unui bob de mazăre, situată la baza creierului. Glanda hipofiză joacă un rol crucial în reglarea diferitelor funcții corporale prin producerea de hormoni care controlează creșterea, metabolismul, reproducerea și alte procese importante.

Tumorile hipofizare pot fi clasificate în două tipuri principale:

• tumori funcționale - produc hormoni, ceea ce poate duce la dezechilibre hormonale și la simptomele aferente;
• tumori nefuncționale - nu produc hormoni și pot provoca simptome prin apăsarea pe structurile apropiate din creier.

Factori de risc

Dezvoltarea tumorilor hipofizare poate fi influențată de diverși factori de risc:

• vârsta - tumorile hipofizare pot apărea la orice vârstă, dar sunt mai frecvent diagnosticate la adulții cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani; cu toate acestea, ele pot apărea și la copii și la adulții mai în vârstă;
• sexul - unele tipuri de tumori hipofizare au o ușoară predilecție de gen; de exemplu, prolactinoamele, care sunt tumori care secretă prolactină, sunt mai frecvente la femei, în timp ce tumorile care secretă hormonul de creștere (acromegalie) sunt distribuite în mod egal între bărbați și femei;
• factori genetici - în unele cazuri, mutațiile genetice sau afecțiunile moștenite pot crește riscul de a dezvolta tumori hipofizare; anumite sindroame genetice, cum ar fi neoplazia endocrină multiplă de tip 1 (MEN1), complexul Carney și adenomul hipofizar izolat familial (FIPA), sunt asociate cu un risc crescut de tumori hipofizare;
• expunerea la radiații - expunerea anterioară la radiații, în special la radioterapie cu doze mari în regiunea capului și gâtului, poate crește riscul de a dezvolta tumori hipofizare mai târziu în viață; acest lucru este mai frecvent întâlnit la persoanele care au primit tratament cu radiații pentru afecțiuni precum cancere la nivelul capului și gâtului sau leucemie în copilărie;
• dezechilibre hormonale - dereglarea hormonilor implicați în controlul creșterii și proliferării celulare în cadrul glandei hipofizare poate juca un rol în dezvoltarea tumorilor hipofizare;
• alte tulburări endocrine - anumite tulburări endocrine, cum ar fi hipotiroidismul sau insuficiența suprarenală, pot fi asociate cu un risc crescut de tumori hipofizare;
• terapia de substituție estrogenică - unele studii sugerează o legătură potențială între terapia de substituție cu estrogeni pe termen lung și un risc crescut de tumori hipofizare, în special prolactinoame, la femeile aflate în perioada postmenopauză;
• obezitatea - deși relația nu este pe deplin înțeleasă, obezitatea a fost identificată ca un potențial factor de risc pentru dezvoltarea anumitor tipuri de tumori hipofizare, în special a tumorilor care secretă hormon de creștere (acromegalie).

Diagnosticare

Tumorile hipofizare sunt diagnosticate și gestionate, de obicei, de o echipă de medici, incluzând endocrinologi, neurochirurgi și radiologi. Iată o prezentare generală a procesului de diagnosticare și a testelor și investigațiilor utilizate în mod obișnuit:

• evaluarea clinică - presupune o anamneză medicală și o examinare cuprinzătoare; medicul se va interesa despre simptome, istoricul familial și orice afecțiuni medicale relevante;
• teste hormonale - pot fi efectuate teste de sânge pentru a evalua nivelurile hormonale din organism; acest lucru poate ajuta la identificarea tumorilor hipofizare secretante de hormoni și poate determina amploarea dezechilibrului hormonal; testele hormonale comune includ: măsurarea nivelului de prolactină, a hormonului de creștere (GH) și a factorului de creștere asemănător insulinei 1 (IGF-1), evaluarea funcției tiroidiene (hormonul de stimulare a tiroidei, TSH, tiroxina liberă, FT4), evaluarea funcției suprarenale (hormon adrenocorticotropic, ACTH, cortizol), evaluarea hormonilor sexuali (estradiol, testosteron, LH, FSH);
• RMN cerebral și de hipofiză cu substanţă de contrast este modalitatea imagistică preferată pentru vizualizarea tumorilor hipofizare; aceasta oferă imagini detaliate ale glandei hipofizare și ale structurilor înconjurătoare, permițând detectarea, localizarea și caracterizarea tumorilor hipofizare;
• tomografie computerizată - în anumite cazuri se poate utiliza tomografia computerizată (CT), în special dacă RMN-ul este contraindicat; cu toate acestea, RMN este mai sensibil pentru detectarea tumorilor hipofizare și este preferat pentru evaluarea inițială;
• testarea câmpului vizual - la persoanele cu tumori hipofizare mari sau care comprimă nervii optici se poate efectua testarea câmpului vizual; acest test evaluează vederea periferică și poate ajuta la detectarea defectelor de câmp vizual cauzate de presiunea asupra nervilor optici sau a chiasmei optice;
• teste de stimulare endocrină - în unele cazuri, pot fi efectuate teste de provocare pentru a evalua funcția hipofizară mai cuprinzător; acest lucru implică administrarea de substanțe care stimulează glanda hipofiză să elibereze hormoni specifici, urmată de teste de sânge pentru a măsura nivelurile de hormoni ca răspuns;
• biopsie - în cazurile rare în care diagnosticul rămâne incert după imagistică și teste hormonale, se poate lua în considerare o biopsie a tumorii hipofizare; cu toate acestea, biopsiile nu sunt, de obicei, necesare pentru majoritatea tumorilor hipofizare și sunt rezervate pentru cazurile neobișnuite sau greu de diagnosticat;
• testarea genetică - poate fi recomandată la persoanele cu antecedente familiale de tumori hipofizare sau când există suspiciunea de sindroame genetice asociate cu tumori hipofizare, cum ar fi neoplazia endocrină multiplă de tip 1 (MEN1) sau adenomul hipofizar izolat familial (FIPA).

Prevenție

Este posibil ca prevenirea totală a tumorilor hipofizare să nu fie posibilă din cauza interacțiunii complexe a factorilor genetici, hormonali și de mediu implicați în dezvoltarea lor. Cu toate acestea, există anumite măsuri care pot contribui la reducerea riscului de apariție a tumorilor hipofizare sau la atenuarea impactului acestora:

• controale de sănătate regulate - efectuați controale medicale regulate pentru evaluări de rutină ale sănătății, inclusiv monitorizarea nivelurilor hormonale și a simptomelor care pot indica disfuncții hipofizare;
• consiliere genetică - persoanele cu antecedente familiale de tumori hipofizare sau sindroame genetice asociate cu tumorile hipofizare (cum ar fi neoplazia endocrină multiplă de tip 1 sau complexul Carney) pot beneficia de consiliere genetică; aceasta poate ajuta la identificarea factorilor de risc genetic și poate oferi îndrumări privind strategiile de screening și de management;
• evitarea expunerii la radiații - reduceți la minimum expunerea la radiații ionizante, în special în timpul copilăriei și adolescenței; aceasta include evitarea testelor imagistice de diagnosticare inutile care implică radiații și respectarea măsurilor de siguranță adecvate în radioterapie pentru afecțiuni medicale;
• echilibrul hormonal - mențineți echilibrul hormonal general printr-un stil de viață sănătos, inclusiv exerciții fizice regulate, o alimentație echilibrată, gestionarea stresului și un somn adecvat; dezechilibrele hormonale, în special cele asociate cu afecțiuni precum obezitatea sau sindromul metabolic, pot contribui la dezvoltarea sau progresia tumorilor hipofizare;
• respectarea tratamentului medicamentos - pentru persoanele cu tumori hipofizare cunoscute sau dezechilibre hormonale, respectarea medicamentelor prescrise și a regimurilor de tratament este esențială pentru gestionarea simptomelor, controlul creșterii tumorii și prevenirea complicațiilor;
• evaluarea promptă a simptomelor - solicitați o evaluare medicală promptă în cazul în care vă confruntați cu simptome care sugerează o disfuncție hipofizară, cum ar fi dureri de cap persistente, tulburări de vedere, dezechilibre hormonale sau simptome neurologice; un diagnostic precoce și un management adecvat pot ajuta la prevenirea complicațiilor asociate cu tumorile hipofizare;
• reduceți la minimum expunerea la disruptori endocrini cunoscuți, cum ar fi anumite medicamente, toxinele din mediul înconjurător și substanțele chimice care perturbă sistemul endocrin care se găsesc în materiale plastice, pesticide și produse de îngrijire personală.