medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Tumori hipofizare

Tumori hipofizare

Alte denumiri: Tumori pituitare

Descoperă informații utile despre tumori hipofizare: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre tumorile hipofizare

Tumorile hipofizare sunt formațiuni care se dezvoltă în glanda hipofiză (pituitară), o glandă mică, de mărimea unui bob de mazăre, situată la baza creierului. Glanda hipofiză joacă un rol crucial în reglarea diferitelor funcții corporale prin producerea de hormoni care controlează creșterea, metabolismul, reproducerea și alte procese importante.

Tumorile hipofizare pot fi clasificate în două tipuri principale:

  • tumori funcționale - produc hormoni, ceea ce poate duce la dezechilibre hormonale și la simptomele aferente;
  • tumori nefuncționale - nu produc hormoni și pot provoca simptome prin apăsarea pe structurile apropiate din creier.
Neurolog care analizeaza un RMN

Cauze

Cauza exactă a tumorilor hipofizare este adesea necunoscută, dar mai mulți factori pot contribui la dezvoltarea lor:

  • modificările hormonale care apar în timpul pubertății, sarcinii sau menopauzei;
  • deși mai puțin înțeleși, anumiți factori de mediu sau expuneri pot contribui la dezvoltarea tumorilor hipofizare. Cu toate acestea, agenții cauzali specifici nu au fost identificați în mod definitiv.

Factori de risc

Dezvoltarea tumorilor hipofizare poate fi influențată de diverși factori de risc:

  • vârsta - tumorile hipofizare pot apărea la orice vârstă, dar sunt mai frecvent diagnosticate la adulții cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani; cu toate acestea, ele pot apărea și la copii și la adulții mai în vârstă;
  • sexul - unele tipuri de tumori hipofizare au o ușoară predilecție de gen; de exemplu, prolactinoamele, care sunt tumori care secretă prolactină, sunt mai frecvente la femei, în timp ce tumorile care secretă hormonul de creștere (acromegalie) sunt distribuite în mod egal între bărbați și femei;
  • factori genetici - în unele cazuri, mutațiile genetice sau afecțiunile moștenite pot crește riscul de a dezvolta tumori hipofizare; anumite sindroame genetice, cum ar fi neoplazia endocrină multiplă de tip 1 (MEN1), complexul Carney și adenomul hipofizar izolat familial (FIPA), sunt asociate cu un risc crescut de tumori hipofizare;
  • expunerea la radiații - expunerea anterioară la radiații, în special la radioterapie cu doze mari în regiunea capului și gâtului, poate crește riscul de a dezvolta tumori hipofizare mai târziu în viață; acest lucru este mai frecvent întâlnit la persoanele care au primit tratament cu radiații pentru afecțiuni precum cancere la nivelul capului și gâtului sau leucemie în copilărie;
  • dezechilibre hormonale - dereglarea hormonilor implicați în controlul creșterii și proliferării celulare în cadrul glandei hipofizare poate juca un rol în dezvoltarea tumorilor hipofizare;
  • alte tulburări endocrine - anumite tulburări endocrine, cum ar fi hipotiroidismul sau insuficiența suprarenală, pot fi asociate cu un risc crescut de tumori hipofizare;
  • terapia de substituție estrogenică - unele studii sugerează o legătură potențială între terapia de substituție cu estrogeni pe termen lung și un risc crescut de tumori hipofizare, în special prolactinoame, la femeile aflate în perioada postmenopauză;
  • obezitatea - deși relația nu este pe deplin înțeleasă, obezitatea a fost identificată ca un potențial factor de risc pentru dezvoltarea anumitor tipuri de tumori hipofizare, în special a tumorilor care secretă hormon de creștere (acromegalie).

Simptome

Simptomele tumorilor hipofizare pot varia în funcție de mărimea tumorii, de activitatea sa hormonală și de impactul acesteia asupra structurilor înconjurătoare din creier:

  • dureri de cap - durerile de cap persistente sau severe sunt un simptom comun al tumorilor hipofizare; aceste dureri de cap pot fi surde și generalizate sau ascuțite și localizate în spatele ochilor;
  • probleme de vedere - tumorile hipofizare pot exercita presiune asupra nervilor optici sau a chiasmei optice și a nervilor care controlează mușchii oculari, provocând probleme de vedere, cum ar fi vedere încețoșată, vedere dublă (diplopie), pierderea vederii periferice (vedere în tunel) sau defecte ale câmpului vizual;
  • dezechilibre hormonale - tumorile hipofizare active din punct de vedere hormonal pot perturba funcționarea normală a sistemului endocrin, ducând la diverse dezechilibre hormonale;
  • sete și urinare excesivă (poliurie și polidipsie) din cauza diabetului insipid cauzat de presiunea asupra hipotalamusului din apropiere;
  • modificări ale ciclurilor menstruale, menstre neregulate sau oprirea menstruației (amenoree) la femei;
  • infertilitate sau scăderea libidoului;
  • disfuncție erectilă sau impotență la bărbați;
  • galactoree, care este scurgerea spontană de lapte din sâni neasociată cu alăptarea sau nașterea, din cauza nivelurilor ridicate de prolactină;
  • simptome de sindrom Cushing, cum ar fi creșterea în greutate, obezitatea centrală (acumularea de grăsime în jurul abdomenului), subțierea pielii, vergeturi, vânătăi la traumatisme minime și tensiune arterială ridicată, cauzate de producția excesivă de hormon adrenocorticotrop (ACTH);
  • simptome de acromegalie, cum ar fi mărirea mâinilor, picioarelor și a nasului și bărbiei, dureri articulare, transpirație excesivă și sforăit, datorate producției excesive de hormon de creștere (GH);
  • simptome de hipotiroidism, cum ar fi oboseală, creștere în greutate, intoleranță la frig, constipație și piele uscată;
  • oboseală - oboseala persistentă sau slăbiciunea pot apărea din cauza dezechilibrelor hormonale cauzate de tumora hipofizară;
  • greață și vărsături - unele persoane cu tumori hipofizare pot prezenta greață și vărsături, în special dacă tumora este mare și exercită presiune asupra structurilor din jur;
  • modificări ale apetitului - modificările apetitului, cum ar fi creșterea sau scăderea apetitului, pot apărea ca urmare a perturbărilor hormonale cauzate de tumoră;
  • modificări ale dispoziției - modificările de dispoziție, depresia, anxietatea sau iritabilitatea pot apărea ca urmare a dezechilibrelor hormonale;
  • alte simptome - acestea pot include amețeli, dificultăți de concentrare, probleme de memorie, oboseală și simptome legate de apoplexia hipofizară (sângerare sau infarct brusc al tumorii), cum ar fi dureri de cap severe, modificări vizuale și tulburări hormonale.
Reprezentare grafica pentru glanda pituitara si creierul uman

Diagnosticare

Tumorile hipofizare sunt diagnosticate și gestionate, de obicei, de o echipă de medici, incluzând endocrinologi, neurochirurgi și radiologi. Iată o prezentare generală a procesului de diagnosticare și a testelor și investigațiilor utilizate în mod obișnuit:

  • evaluarea clinică - presupune o anamneză medicală și o examinare cuprinzătoare; medicul se va interesa despre simptome, istoricul familial și orice afecțiuni medicale relevante;
  • teste hormonale - pot fi efectuate teste de sânge pentru a evalua nivelurile hormonale din organism; acest lucru poate ajuta la identificarea tumorilor hipofizare secretante de hormoni și poate determina amploarea dezechilibrului hormonal; testele hormonale comune includ: măsurarea nivelului de prolactină, a hormonului de creștere (GH) și a factorului de creștere asemănător insulinei 1 (IGF-1), evaluarea funcției tiroidiene (hormonul de stimulare a tiroidei, TSH, tiroxina liberă, FT4), evaluarea funcției suprarenale (hormon adrenocorticotropic, ACTH, cortizol), evaluarea hormonilor sexuali (estradiol, testosteron, LH, FSH);
  • RMN cerebral și de hipofiză cu substanţă de contrast este modalitatea imagistică preferată pentru vizualizarea tumorilor hipofizare; aceasta oferă imagini detaliate ale glandei hipofizare și ale structurilor înconjurătoare, permițând detectarea, localizarea și caracterizarea tumorilor hipofizare;
  • tomografie computerizată - în anumite cazuri se poate utiliza tomografia computerizată (CT), în special dacă RMN-ul este contraindicat; cu toate acestea, RMN este mai sensibil pentru detectarea tumorilor hipofizare și este preferat pentru evaluarea inițială;
  • testarea câmpului vizual - la persoanele cu tumori hipofizare mari sau care comprimă nervii optici se poate efectua testarea câmpului vizual; acest test evaluează vederea periferică și poate ajuta la detectarea defectelor de câmp vizual cauzate de presiunea asupra nervilor optici sau a chiasmei optice;
  • teste de stimulare endocrină - în unele cazuri, pot fi efectuate teste de provocare pentru a evalua funcția hipofizară mai cuprinzător; acest lucru implică administrarea de substanțe care stimulează glanda hipofiză să elibereze hormoni specifici, urmată de teste de sânge pentru a măsura nivelurile de hormoni ca răspuns;
  • biopsie - în cazurile rare în care diagnosticul rămâne incert după imagistică și teste hormonale, se poate lua în considerare o biopsie a tumorii hipofizare; cu toate acestea, biopsiile nu sunt, de obicei, necesare pentru majoritatea tumorilor hipofizare și sunt rezervate pentru cazurile neobișnuite sau greu de diagnosticat;
  • testarea genetică - poate fi recomandată la persoanele cu antecedente familiale de tumori hipofizare sau când există suspiciunea de sindroame genetice asociate cu tumori hipofizare, cum ar fi neoplazia endocrină multiplă de tip 1 (MEN1) sau adenomul hipofizar izolat familial (FIPA).

Tratament

Tratament Tratamentul pentru tumorile hipofizare depinde de diverși factori, inclusiv de mărimea tumorii, de tipul acesteia (funcțională sau nefuncțională), de activitatea sa hormonală și de prezența simptomelor:

  • observare și monitorizare - este posibil ca unele tumori hipofizare mici, nefuncționale, să nu necesite un tratament imediat dacă nu provoacă simptome sau dezechilibre hormonale; în schimb, acestea pot fi monitorizate îndeaproape cu studii imagistice regulate (cum ar fi RMN) și evaluări hormonale pentru a monitoriza orice modificări ale dimensiunii sau ale producției de hormoni în timp;
  • medicamente - medicamentele pot fi prescrise pentru a gestiona simptomele sau pentru a reduce dimensiunea tumorii, în special pentru tumorile care secretă hormoni;
  • intervenție chirurgicală - îndepărtarea chirurgicală a tumorii hipofizare, cunoscută sub numele de chirurgie transsfenoidală, este adesea recomandată în cazul tumorilor mai mari care provoacă simptome, al tumorilor care secretă hormoni și care nu sunt controlate cu medicamente sau al tumorilor care comprimă structurile din apropiere, cum ar fi nervii optici; această procedură minim invazivă se realizează prin pasaj nazal sau prin gingia superioară, permițând accesul la glanda hipofiză fără a fi nevoie de o craniotomie (deschiderea craniului);
  • radioterapie - poate fi utilizată ca tratament primar pentru anumite tipuri de tumori hipofizare, în special atunci când intervenția chirurgicală nu este fezabilă sau când tumora persistă sau recidivează după operație; radioterapia poate fi administrată prin diferite tehnici, inclusiv radioterapia convențională cu fascicule externe, radiochirurgia stereotactică (de exemplu Gamma Knife) sau terapia cu fascicule de protoni;
  • terapia de substituție hormonală - după îndepărtarea chirurgicală a tumorii hipofizare, unele persoane pot avea nevoie de terapie de substituție hormonală (hormon tiroidian, cortizol sau hormoni sexuali) pentru a remedia dezechilibrele hormonale determinate de disfuncția hipofizei.

Complicații

Tumorile hipofizare, fie ele benigne (necanceroase) sau maligne (canceroase), pot duce la diverse complicații în funcție de mărimea lor, de activitatea hormonală, de localizare și de efectele asupra structurilor înconjurătoare din creier:

  • dezechilibre hormonale - tumorile hipofizare pot perturba producția și reglarea normală a hormonilor de către glanda hipofiză, ceea ce duce la dezechilibre hormonale precum producția excesivă sau deficitară de hormoni;
  • tulburări de vedere - tumorile hipofizare pot comprima sau deteriora nervii optici sau chiasma optică (punctul în care se intersectează nervii optici) sau nervii care controlează mușchii oculari, ceea ce duce la tulburări vizuale precum vedere încețoșată, vedere dublă (diplopie), pierderea vederii periferice (vedere în tunel), defecte ale câmpului vizual;
  • dureri de cap - tumorile hipofizare mari sau cele care cauzează creșterea presiunii în interiorul craniului (hipertensiune intracraniană) pot duce la dureri de cap persistente sau severe;
  • simptome neurologice - tumorile hipofizare pot comprima structurile apropiate din creier, ducând la simptome neurologice precum slăbiciune sau amorțeală în brațe sau picioare, dificultate în coordonarea mișcărilor (ataxie), probleme de memorie sau tulburări cognitive, crize convulsive (rar);
  • apoplexie hipofizară - apoplexia hipofizară este o complicație rară, dar gravă, caracterizată prin sângerare bruscă sau infarct (pierderea alimentării cu sânge) a glandei hipofize; simptomele pot include cefalee bruscă, modificări vizuale, tulburări hormonale și deficite neurologice; este necesar tratament medical prompt pentru a preveni complicații precum pierderea vederii sau șocul și colapsul;
  • hiponatremia - unele tumori hipofizare, în special cele care produc un exces de hormon antidiuretic (ADH), pot duce la sindromul de secreție inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH), ceea ce duce la niveluri scăzute de sodiu în sânge (hiponatremie);
  • hipopituitarism - tumorile hipofizare mari sau invazive pot afecta țesutul hipofizar normal, ceea ce duce la scăderea producției unuia sau mai multor hormoni hipofizari (hipopituitarism); acest lucru poate avea ca rezultat o serie de simptome în funcție de hormonii afectați, inclusiv oboseală, pierdere sau creștere în greutate, intoleranță la frig și disfuncții reproductive;
  • efecte psihologice - traiul cu o tumoră hipofizară și gestionarea simptomelor sau complicațiilor asociate pot avea efecte psihologice, cum ar fi anxietatea, depresia sau afectarea calității vieții.

Prevenție

Este posibil ca prevenirea totală a tumorilor hipofizare să nu fie posibilă din cauza interacțiunii complexe a factorilor genetici, hormonali și de mediu implicați în dezvoltarea lor. Cu toate acestea, există anumite măsuri care pot contribui la reducerea riscului de apariție a tumorilor hipofizare sau la atenuarea impactului acestora:

  • controale de sănătate regulate - efectuați controale medicale regulate pentru evaluări de rutină ale sănătății, inclusiv monitorizarea nivelurilor hormonale și a simptomelor care pot indica disfuncții hipofizare;
  • consiliere genetică - persoanele cu antecedente familiale de tumori hipofizare sau sindroame genetice asociate cu tumorile hipofizare (cum ar fi neoplazia endocrină multiplă de tip 1 sau complexul Carney) pot beneficia de consiliere genetică; aceasta poate ajuta la identificarea factorilor de risc genetic și poate oferi îndrumări privind strategiile de screening și de management;
  • evitarea expunerii la radiații - reduceți la minimum expunerea la radiații ionizante, în special în timpul copilăriei și adolescenței; aceasta include evitarea testelor imagistice de diagnosticare inutile care implică radiații și respectarea măsurilor de siguranță adecvate în radioterapie pentru afecțiuni medicale;
  • echilibrul hormonal - mențineți echilibrul hormonal general printr-un stil de viață sănătos, inclusiv exerciții fizice regulate, o alimentație echilibrată, gestionarea stresului și un somn adecvat; dezechilibrele hormonale, în special cele asociate cu afecțiuni precum obezitatea sau sindromul metabolic, pot contribui la dezvoltarea sau progresia tumorilor hipofizare;
  • respectarea tratamentului medicamentos - pentru persoanele cu tumori hipofizare cunoscute sau dezechilibre hormonale, respectarea medicamentelor prescrise și a regimurilor de tratament este esențială pentru gestionarea simptomelor, controlul creșterii tumorii și prevenirea complicațiilor;
  • evaluarea promptă a simptomelor - solicitați o evaluare medicală promptă în cazul în care vă confruntați cu simptome care sugerează o disfuncție hipofizară, cum ar fi dureri de cap persistente, tulburări de vedere, dezechilibre hormonale sau simptome neurologice; un diagnostic precoce și un management adecvat pot ajuta la prevenirea complicațiilor asociate cu tumorile hipofizare;
  • reduceți la minimum expunerea la disruptori endocrini cunoscuți, cum ar fi anumite medicamente, toxinele din mediul înconjurător și substanțele chimice care perturbă sistemul endocrin care se găsesc în materiale plastice, pesticide și produse de îngrijire personală.

Bibliografie

  1. “Pituitary Tumors.” Www.hopkinsmedicine.org, www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/pituitary-tumors
  2. “Pituitary Tumors | National Institute of Neurological Disorders and Stroke.” Www.ninds.nih.gov, www.ninds.nih.gov/health-information/disorders/pituitary-tumors
  3. “Pituitary Tumors Treatment (PDQ®)–Patient Version.” National Cancer Institute, Cancer.gov, 2 Oct. 2019, www.cancer.gov/types/pituitary/patient/pituitary-treatment-pdq
  4. Cleveland Clinic. “Pituitary Adenomas: Definition, Symptoms, Treatment & Diagnosis.” Cleveland Clinic, 2021, www.my.clevelandclinic.org/health/diseases/15328-pituitary-adenomas
  5. American Association of Neurological Surgeons. “Pituitary Adenomas (Tumors) Description and Treatment Options.” Aans.org, 2019, www.aans.org/en/Patients/Neurosurgical-Conditions-and-Treatments/Pituitary-Gland-and-Pituitary-Tumors

Echipa medicală - Endocrinologie și Neurologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu