Hiperprolactinemie

Descoperă informații utile despre hiperprolactinemie: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre hiperprolactinemie

Hiperprolactinemia reprezintă depistarea unor valori mărite ale prolactinei la analizele de sânge. Prolactina este un hormon secretat de hipofiză, o glandă situată la baza creierului. Cea mai importantă acțiune a prolactinei este inducerea și menținerea secreției lactate după naștere.

Hiperprolactinemia apare cel mai des la femei tinere (25-35 ani), bărbații fiind afectați de 4 ori mai rar. Aproximativ 15-20% dintre femeile cu tulburări menstruale au hiperprolactinemie.

Cauze

Cauzele hiperprolactinemiei sunt diferite, în funcție de tipul afecțiunii:

Hiperprolactinemie fiziologică

Aceste creșteri ale prolactinei sunt considerate normale și apar în următoarele situații:

sarcină;
alăptare;
stimulare mamelonară sau a peretelui toracic (traumatisme, zona zoster);
orgasm;
dietă bogată în proteine;
hipoglicemie (glicemie scăzută);
exercițiu fizic;
stres.

Hiperprolactinemie medicamentoasă

Apare în urma administrării anumitor tratamente:

anestezice;
antipsihotice;
fenotiazine;
antidepresive triciclice;
opiacee (metadona, morfina);
amfetamine;
diazepam;
inhibitori de recaptare de serotonină;
alte antidepresive;
estrogen, anticoncepționale orale;
antihipertensive;
metoclopramid, sulpirid, cimetidină;
ciproheptadina.

Hiperprolactinemie din boli sistemice (generale)

Anumite boli se asociază și cu nivele mărite de prolactină:

sindromul ovarelor polichistice;
epilepsia;
meningita;
hipotiroidismul;
insuficiența renală cronică;
ciroza hepatică;
boala Cushing;
boala Addison;
histiocitoza X;
scleroza multiplă;
sindromul Sjogren;
traumatisme la nivelul peretelui toracic;
leziunile coloanei.

Hiperprolactinemie din afecțiuni ale sistemului nervos (hipotalamus-hipofiză)

O serie de afecțiuni ale sistemului nervos se asociază cu nivele mărite de prolactină:

tumori (craniofaringiom, meningiom, disgerminom);
sarcoidoză;
malformații arteriovenoase;
iradiere cerebrală;
prolactinoame (tumori benigne ale glandei hipofize care secretă prolactină);
acromegalie (tulburare hormonală a organismului);
sindromul de șa goală („empty sella”);
hipofizită limfocitară.

Factori de risc

În cazul hiperprolactinemiei medicamentoase, riscul de apariție a bolii crește odată cu mărirea dozei de medicament.

În cazul prolactinoamelor, riscul de apariție este mai mare dacă există în familie antecedente de adenoame hipofizare.

Simptome

La femei, prolactina mărită poate determina:

tulburări ale ciclului menstrual (întârzieri, până la întrerupere completă și scăderea cantității sângerării);
infertilitate;
galactoree (secreție lactată în afara perioadei de sarcină sau alăptare) și sensibilitate a sânilor;
cefalee (dureri de cap) și tulburări de vedere: când cauza hiperprolactinemiei este o tumoră hipofizară (prolactinom).

Dacă valorile prolactinei sunt puțin crescute (25-50 ng/ml*), de obicei nu determină simptome. Rar, poate fi prezentă o secreție din sâni asemănătoare laptelui, dar nu apar modificări notabile ale menstrei.

Valori de 2 - 4 ori mai mari decât normalul (50-100 ng/ml) pot determina întârzieri menstruale și scăderea semnificativă a fertilității.

Valori peste 100 ng/ml determină simptome de menopauză (absența menstrei, bufeuri, uscăciune vaginală, scăderea densității osoase) și infertilitate.

Este important de menționat faptul că valorile de referință sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii folosiți, iar acestea pot să difere de la un laborator la altul.

La bărbați, prolactina mărită determină:

tulburări de dinamică sexuală (tulburări de erecție, impotență);
scăderea libidoului;
infertilitate (spermogramă cu număr scăzut de spermatozoizi);
galactoree și/sau ginecomastie (mărirea sânilor);
cefalee (durere de cap) și tulburări de vedere: atunci când cauza hiperprolactinemiei este un prolactinom.

Diagnosticare

Hiperprolactinemia este depistată în urma analizelor de sânge. De obicei, este o analiză recomandată de medicul ginecolog sau de cel endocrinolog pacientelor cu dereglări menstruale, infertilitate sau secreție lactată. Dacă se depistează o valoare crescută, va fi recomandat un consult endocrinologic.

În urma anamnezei și a examenului fizic, medicul va decide dacă sunt necesare alte investigații. Discuția cu pacientul este foarte importantă, pentru că, de multe ori, valorile mărite ale prolactinei sunt determinate de medicațiile administrate în ultimele săptămâni și, în acest caz, nu vor fi necesare alte investigații. Medicul poate recomanda:

analize hormonale suplimentare: FSH, LH, testosteron, DHEAS, TSH, FT4;
analize uzuale: pentru a verifica funcția hepatică, renală, etc;
analize imagistice: IRM sau CT cerebral și hipofiză cu substanță de contrast (IRM are o sensibilitate mai bună pentru depistarea tumorilor hipofizare); de obicei, aceste testări sunt recomandate la valori ale prolactinei mai mari de patru ori decât normalul (>100 ng/ml) sau dacă sunt prezente simptome neurologice (durere de cap, tulburări de vedere);
investigații specifice pentru afecțiunile suspectate: ecografie transvaginală pentru sindrom de ovar polichistic, ecografie mamară pentru mastoză fibrochistică, etc.

Uneori, pacientul poate prezenta simptome specifice, inclusiv tumoră hipofizară pe IRM, dar valorile prolactinei sunt normale. În acest caz, vorbim despre „efectul de cârlig” (hook effect), ceea ce înseamnă că valorile prolactinei din sânge sunt foarte mari și blochează testul. Va fi necesară diluarea probei, pentru obținerea unui rezultat corect.

Alteori, valorile prolactinei sunt foarte mari, dar pacientul nu prezintă simptome. În acest caz, este posibil să fie vorba de o macroprolactinemie. Moleculele de prolactină se unesc în sânge cu imunoglobulinele, formând molecule mari, care sunt însă inactive (nu determină simptome), dar sunt depistate la analiză. În acest caz, va fi recomandată o analiză suplimentară, big prolactina (prolactină după PEG), care va arăta dacă este vorba de o hiperprolactinemie reală sau de o macroprolactinemie.

Tratament

Nu orice prolactină mărită va fi tratată. Este important să fie stabilite cauza hiperprolactinemiei și simptomele care pot fi atribuite valorilor crescute. Pacienții cu hiperprolactinemie fiziologică, macroprolactinemie (prolactină mare, dar fără simptome) și cu hiperprolactinemie medicamentoasă nu necesită tratament.

Dacă hiperprolactinemia a apărut din cauza hipotiroidismului (activitate tiroidiană scăzută), tratamentul cu hormon tiroidian va duce și la normalizarea prolactinei.

Dacă este vorba de o hiperprolactinemie medicamentoasă, iar pacientul prezintă simptome legate de prolactina mărită, se vor lua următoarele măsuri:

se va opri medicația;
se va înlocui medicația incriminată cu alt medicament, care nu crește prolactina;
se va reduce doza (sub supravegherea medicului curant).

La întreruperea medicației, de obicei în 72 ore, nivelul prolactinei va reveni la normal. Uneori, nu se poate opri tratamentul și atunci se poate administra terapie hormonală de substituție (anticoncepționale sau testosteron). Dacă se administrează medicație pentru scăderea prolactinei (agoniști de dopamină), acest lucru poate scădea eficiența medicației inițiale.

La femeile cu prolactina mărită care vor să rămână însărcinate este necesară reducerea valorilor prolactinei, pentru ca aceasta să nu afecteze fertilitatea. Este important să nu se administreze doze mari, deoarece reducerea marcată a prolactinei nu este nici ea favorabilă pentru fertilitate.

În cazul diagnosticului de prolactinom (tumoră hipofizară benignă secretantă de prolactină), tratamentul va fi cu agoniști de dopamină. Aceștia determină reducerea tumorii și normalizarea nivelului de prolactină tratamentul este de lungă durată, de ordinul anilor.

În cazul prolactinoamelor mari, care nu răspund la tratament sau care apasă pe nervii optici, pot fi necesare intervenția chirurgicală sau radioterapia.

Complicații

Hiperprolactinemia poate determina o serie de complicații:

infertilitate;
scăderea densității osoase și risc de fracturi;
prolactinoamele mari pot determina simptome prin compresia structurilor cerebrale (tulburări de vedere, insuficiență hipofizară).

Prevenție

Hiperprolactinemia poate fi prevenită dacă, în general, nu se administrează medicamente decât la recomandarea medicului. De asemenea, ținând cont că prolactina este un hormon de stres (crește în situații stresante), este indicat un stil de viață sănătos, cu suficiente ore de somn, evitarea sedentarismului și a unei alimentații dezechilibrate.

Autor

Dr. Pârlog-Cristian Ana-Loredana

Medic Primar Endocrinologie

Bibliografie

Levine, Samara, and Ozgul Muneyyirci-Delale. “Stress-Induced Hyperprolactinemia: Pathophysiology and Clinical Approach.” Obstetrics and Gynecology International, vol. 2018, 3 Dec. 2018, pp. 1-6, www.ncbi.nlm.nih.gov, 10.1155/2018/9253083
“Hyperprolactinemia (High Prolactin Levels).” Reproductivefacts.org, 2014, www.reproductivefacts.org
“Hyperprolactinemia: What It Is, Causes, Symptoms & Treatment.” Cleveland Clinic, 2022, https://my.clevelandclinic.org
Carmichael, John D. “Galactorrhea.” Merck Manuals Professional Edition, Merck Manuals, 3 Mar. 2021, www.merckmanuals.com

Alte afecțiuni similare

Hiperpigmentarea postinflamatorie

Hiperpigmentarea postinflamatoare este o pigmentare temporară, care apare în urma unei traume (de exemplu, o arsură termică) sau în urma unei boli inflamatorii a pielii...

Vezi detalii

Hiperpituitarism

Hiperpituitarismul, cunoscut și sub denumirea de hipersecreția glandei hipofize, se referă la o producție excesivă de hormoni de glanda hipofiză. Hipofiza (glanda...

Vezi detalii

Hiperplazia prostatei

Hiperplazia prostatei, cunoscută şi sub denumirea de hiperplazie benignă a prostatei sau extinderea glandei prostate, este o afecțiune în care prostata se mărește şi...

Vezi detalii

Hipertensiune arterială

Hipertensiunea arterială (HTA) este o boală cardiovasculară deseori întâlnită în rândul adulților și vârstnicilor, prevalența ei fiind în România de 45.1%, adică...

Vezi detalii

Hipertensiune pulmonară

Hipertensiunea pulmonară este o afecțiune gravă caracterizată prin tensiune arterială crescută în arterele pulmonare, vasele responsabile de transportul sângelui de la...

Vezi detalii

Hipertensiunea arterială primară

Hipertensiunea arterială reprezintă un factor de risc cardiovascular major, cu o incidență în creștere, corelată cu îmbătrânirea populației. Este bine cunoscută relația...

Vezi detalii