Intoleranța la fructoză

Descoperă informații utile despre intoleranța la fructoză: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre intoleranța la fructoză

Intoleranța la fructoză este o problemă care influențează modul în care corpul procesează zahărul natural, prezent în multe alimente pe care le iubim. Cea mai frecventă formă este absorbția deficitară de fructoză. Practic, sistemul digestiv nu reușește să se descurce cu o cantitate prea mare de fructoză, ceea ce poate duce la balonare, crampe abdominale sau alte neplăceri digestive. Simptomele pot varia, de la un simplu disconfort după masă până la probleme mai complexe, cum ar fi oboseala sau tulburările de somn.

Cauze

Intoleranța la fructoză apare atunci când organismul nu reușește să absoarbă sau să metabolizeze fructoza corect.

malabsorbția de fructoză: este cea mai comună formă și apare atunci când transportorii intestinali responsabili de absorbția fructozei nu funcționează corect. Acest lucru determină acumularea de fructoză în intestinul gros, unde fermentează, provocând simptome digestive. De asemenea, dezechilibrele bacteriene din intestin pot agrava absorbția deficitară a fructozei, iar anumite afecțiuni inflamatorii ale tractului intestinal, precum boala Crohn, pot accentua sensibilitatea la fructoză;
intoleranța ereditară la fructoză: este o condiție genetică rară, cauzată de o mutație a genei ALDOB, care afectează activitatea enzimei aldolaza B, esențială pentru metabolizarea fructozei în ficat. În lipsa acestei enzime, fructoza se acumulează în celule, provocând daune toxice ficatului și rinichilor. Această condiție poate deveni gravă dacă nu este identificată și tratată din timp, mai ales la sugari care încep diversificarea alimentară cu alimente care conțin fructoză;
o entitate specială este reprezentată de fructozuria esențială și se datorează lipsei fructokinazei hepatice (enzima care descompune fructoza). Este o boală genetică, cu transmitere recesivă, ceea ce înseamnă că boala se validează doar dacă ambii părinți transmit gena spre copil;
impactul altor zaharuri: uneori, absorbția deficitară a fructozei este asociată cu sensibilitatea la alți carbohidrați, precum sorbitolul, care interferează cu absorbția fructozei. Consumul de alimente care conțin acești compuși poate amplifica simptomele și complica diagnosticul.

Factori de risc

Principalii factori de risc în cazul intoleranţei la fructoză sunt:

antecedente genetice: intoleranța ereditară este transmisă de la ambii părinți purtători ai genei afectate;
consumul ridicat de fructoză: absorbţia deficitară de fructoză este mai probabilă în cazul unei diete bogate în fructe, sucuri sau alimente îndulcite cu sirop de porumb. Consumul excesiv de băuturi carbogazoase sau energizante, care conțin adesea cantități mari de fructoză, poate crește riscul de a dezvolta simptome;
afecțiuni gastrointestinale: probleme precum sindromul de colon iritabil pot crește sensibilitatea la fructoză. De asemenea, istoricul de intervenții chirurgicale abdominale sau tratamente cu antibiotice care afectează flora intestinală pot amplifica riscul; boala celiacă, boala Crohn și colita ulcerativă duc la malabsorbția secundară a fructozei prin inflamarea mucoasei intestinale; gastroeteritele acute duc la malabsorbția fructozei prin rupturi ale vilozităților intestinale secundar diareei;
dezechilibre alimentare: dietele sărace în fibre sau bogate în zaharuri simple pot contribui la probleme de absorbție a fructozei;
stresul poate, în special cel mental, să determine alterări în absorbția diferitelor principii alimentare, inclusiv fructoza;
administrarea antibioticelor, prin modificarea microbiomului intestinal, poate duce la malabsorbția fructozei.

Simptome

Simptomele intoleranței la fructoză variază în funcție de tipul afecțiunii. Aceasta este forma mai comună și mai blândă, dar care tot îți poate strica dispoziția. Iată ce se întâmplă de obicei:

balonare: senzația de „burta plină ca un balon” după masă;
flatulență;
diaree: digestia nu-și face treaba cum trebuie, iar corpul vrea să elimine repede ce nu poate procesa;
dureri abdominale: crampe sau disconfort.

Intoleranța ereditară la fructoză este cel mai grav tip. Fructoza nedigerată din cauza insuficienței enzimei fructozo-6-fosfat aldolază se va acumula în ficat și rinichi, putând duce la insuficiență hepatică și renală. În acest caz, simptomele pot include dezvoltare fizică întârziată, aversiune față de substanțele dulci, dureri abdominale, diaree, vărsături, icter, edeme, semne de insuficiență hepatică și/sau renală.

Diagnosticare

Diagnosticarea intoleranței la fructoză este realizată de medicii specialiști gastroenterologi. Procesul de diagnostic include:

teste respiratorii: aceste teste evaluează nivelul de hidrogen din aerul expirat după consumul unei soluții de fructoză; un nivel ridicat indică dificultate în absorbția fructozei;
teste genetice: sunt utilizate pentru a confirma intoleranța ereditară la fructoză, prin identificarea mutațiilor genei ALDOB;
efectuarea unei biopsii hepatice poate indica intoleranța la fructoză prin confirmarea deficitului de aldolază;
teste de eliminare alimentare: excluderea temporară a fructozei din dietă pentru a observa dacă simptomele se ameliorează.

Tratament

Tratamentul intoleranței la fructoză implică, în principal, modificarea dietei pentru a evita simptomele neplăcute:

dieta săracă în sau fără fructoză: eliminarea alimentelor bogate în fructoză, cum ar fi mere, pere, struguri, miere și produse îndulcite artificial. Legumele și fructele cu un conținut scăzut de fructoză, cum sunt bananele și fructele de pădure, pot fi tolerate;
monitorizarea aportului alimentar: este esențială pentru a evita deficiențele nutriționale;
suplimentele pot fi recomandate în funcție de nevoile fiecărui pacient;
pe lângă aceste măsuri, educarea pacienților despre citirea etichetelor produselor alimentare este crucială; fructoza poate fi ascunsă sub denumiri precum „sirop de porumb” sau „zahăr din fructe”. De asemenea, există îndulcitori care nu vor fi tolerați: sirop de agave, sfeclă de zahăr, sirop de zahăr brun, roșcovă, trestie de zahăr, sirop de arțar, sirop de orez brun, ștevie, melasă, sorbitol etc. Evitarea acestora poate preveni episoadele neplăcute;
nu vor fi tolerate, de asemenea: mezelurile sau semipreparatele cu zahăr, orice cereale îndulcite, cartofii dulci, lactatele îndulcite, fructele oleaginoase acoperite cu zaharuri, deserturile, gemurile, sosurile, băuturile răcoritoare sau îndulcite cu îndulcitorii de mai sus; atenție și la pâine și produsele de patiserie, care pot avea fructoză sau sorbitol în compoziție; și unele medicamente pot conține fructoză, miere sau sorbitol ca amelioratori de gust;
vor fi tolerate: aspartamul, siropul din malț de orz, zahărul de mesteacăn pur, amidonul din porumb, zahărul de porumb pe bază de amidon, glucoza.

Alimente permise: carne și pește naturale (fără produse gata marinate), cereale fără zaharuri, grăsimi vegetale și animale, ouă, cartofi albi, paste din cereale, lactate naturale, legume cu excepția celor de mai sus, îndulcitori artificiali precum aspartamul, dextrina, zaharina.

Este important la comandarea mâncărurilor în restaurante să se specifice prezența intoleranței, atenție sporită la supe și sosuri, mixuri de condimente, fără înlocuitori pentru lapte.

Complicații

Fără tratament adecvat, intoleranța la fructoză poate cauza:

malnutriție: dificultatea în procesarea fructozei poate limita aportul alimentar, ducând la deficiențe nutriționale severe;
scădere în greutate: consumul restricționat al alimentelor bogate în energie poate duce la pierderea greutății corporale;
probleme hepatice sau renale: acumularea de fructoză în ficat și rinichi poate produce leziuni ireversibile, în special în cazurile ereditare netratate;
dezechilibre metabolice: afecțiuni precum acidemia lactică sau hipoglicemia severă pot pune viața în pericol și necesită intervenții medicale imediate. Impactul este major la copii, la care o diaree severă va duce rapid la deshidratare și șoc, tulburări hidro-electrolitice, chiar deces dacă intoleranța este severă;
impact emoțional și social: gestionarea unei diete restrictive poate cauza stres și anxietate, afectând calitatea vieții pacienților.

Prevenţie

Nu există o modalitate sigură de a preveni intoleranța ereditară la fructoză, dar se pot lua câteva măsuri pentru a reduce riscul apariţiei simptomelor. Printre acestea sunt:

identificarea timpurie a sensibilității la fructoză (încă din copilărie, dacă există simptome) și consultarea unui medic pot preveni complicațiile;
un stil de viață echilibrat și o dietă controlată;
jurnal alimentar: acesta poate ajuta la identificarea alimentelor care cauzează probleme și la ajustarea dietei în consecință;
participarea la grupuri de suport sau consiliere nutrițională poate contribui la gestionarea mai ușoară a afecțiunii;
controale de rutină: gastroenterologii și nutriționiștii joacă un rol crucial în managementul acestei afecțiuni. Ei pot crea planuri personalizate de dietă și oferi suport pentru a depăși provocările zilnice legate de intoleranța la fructoză.

Bibliografie

“Home.” AGA GI Patient Center, 13 Jan. 2025, patient.gastro.org/
“Hereditary Fructose Intolerance: MedlinePlus Genetics.” Medlineplus.gov, 2025, medlineplus.gov/genetics/condition/hereditary-fructose-intolerance/
https://www.facebook.com/WebMD. “What Is Fructose Intolerance?” WebMD, 2023, www.webmd.com/digestive-disorders/what-is-fructose-intolerance
“Fructose Intolerance: Which Foods to Avoid?” Mayo Clinic, 2024, www.mayoclinic.org/fructose-intolerance/expert-answers/faq-20058097

Alte afecțiuni similare

Insuficienţă tricuspidiană

Insuficiența tricuspidiană, cunoscută și sub numele de regurgitare tricuspidiană, este o afecțiune a valvei cardiace, în care valva tricuspidă, cea dintre ventriculul...

Vezi detalii

Insuficiență venoasă cronică

Insuficiența venoasă cronică este o afecțiune a sistemului circulator care afectează venele picioarelor și care poate duce la complicații grave. Insuficiența venoasă...

Vezi detalii

Insulinom

Insulinomul este un tip rar de tumoare neuro-endocrină care se dezvoltă în pancreas, în special în celulele beta care produc insulină. Aceste tumori sunt, de obicei,...

Vezi detalii

Intoleranța la gluten

Intoleranța la gluten (denumită și sensibilitate la gluten non-celiacă) desemnează un grup de simptome digestive, cum ar fi balonare, durere abdominală sau diaree, ce...

Vezi detalii

Intoleranța la histamină

Histamina, formată pornind de la aminoacidul numit histidină, este o amină biogenă cu rol de mesager chimic. Produsă de sistemul imun ca răspuns la reacțiile alergice,...

Vezi detalii

Intoleranța la lactoză

Intoleranța la lactoză este una din cele mai răspândite forme de deficit enzimatic. Ea este caracterizată de imposibilitatea de a digera şi de a absorbi lactoza, proces...

Vezi detalii