Sindromul Aderenţial

Descoperă informații utile despre sindromul aderenţial: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre sindromul aderenţial

Sindromul aderențial, cunoscut și sub numele de aderențe intraabdominale, este o problemă medicală des întâlnită dar, în cele mai multe cazuri, insuficient înțeleasă. Această afecțiune apare atunci când țesuturile sau organele din cavitatea abdominală se lipesc între ele prin benzi de țesut cicatricial. Aderențele pot afecta mobilitatea organelor, provocând disconfort, dureri abdominale și, în cazuri grave, complicații precum obstrucția intestinală. În mod normal, organele interne sunt acoperite de o membrană subțire și alunecoasă care le permite să se miște liber. În cazul aderențelor, acest proces este perturbat, iar organele sunt lipite, ceea ce poate duce la simptome variate, de la disconfort ușor până la probleme serioase de sănătate.

Cauze

Această afecțiune apare frecvent după intervenții chirurgicale abdominale, dar poate avea și alte cauze, inclusiv inflamații sau traume abdominale. Deși unele aderențe sunt asimptomatice, altele pot cauza dureri cronice sau infertilitate. Sindromul aderențial poate apărea din mai multe motive. Printre cele mai frecvente cauze se numără:

Intervențiile chirurgicale: chirurgia abdominală este cel mai frecvent factor declanșator. Aproximativ 90% dintre pacienții care au suferit operații abdominale dezvoltă aderențe. Procedurile care implică manipularea extensivă a organelor, precum operațiile pentru apendicită, hernii sau cezarianele, cresc riscul formării aderențelor;
Inflamații și infecții: afecţiuni precum peritonita (inflamația peritoneului), boala inflamatorie pelvină sau endometrioza pot cauza iritații care favorizează formarea țesutului cicatricial;
Traume abdominale: accidentele sau loviturile severe pot duce la dezvoltarea aderențelor ca parte a procesului natural de vindecare a organismului;
Factori genetici: anumite persoane pot avea o predispoziție genetică de a dezvolta țesut cicatricial excesiv.

Factori de risc

Aderențele pot apărea la orice persoană care a trecut printr-o intervenție chirurgicală sau o afecțiune inflamatorie, însă există anumiți factori care cresc riscul dezvoltării sindromului aderențial:

numărul intervențiilor chirurgicale: pacienții care au suferit mai multe operații abdominale sunt mai predispuși să dezvolte aderențe;
complicații post-operatorii: infecțiile și hematoamele după operații pot favoriza apariția aderențelor;
tehnici chirurgicale invazive: chirurgia tradițională deschisă are un risc mai mare de formare a aderențelor decât laparoscopia;
bolile inflamatorii cronice: afecțiuni precum boala Crohn sau colita ulcerativă pot creşte riscul.

Simptome

Simptomele sindromului aderențial pot varia semnificativ de la o persoană la alta. Unele aderențe nu provoacă niciun simptom și sunt descoperite întâmplător, în timp ce altele pot cauza probleme serioase. Iată principalele simptome asociate:

durerea abdominală cronică: este cel mai frecvent simptom și poate varia de la un disconfort ușor până la dureri severe. Durerea este adesea intermitentă și se agravează în timpul activităților fizice sau după mese;
obstrucția intestinală: aderențele pot bloca parțial sau complet intestinul, provocând simptome precum greață, vărsături, balonare și constipație severă;
infertilitatea: la femei, aderențele din zona pelvină pot afecta trompele uterine sau alte structuri reproductive, reducând șansele de a concepe;
dificultăți digestive: balonarea, senzația de plenitudine rapidă sau schimbările în tranzitul intestinal pot fi semne ale sindromului aderențial.

Diagnosticare

Diagnosticarea sindromului aderențial poate fi o provocare, deoarece simptomele pot imita alte afecțiuni abdominale, cum ar fi sindromul de colon iritabil sau boala inflamatorie intestinală. Procesul de diagnostic include mai multe etape:

consultul medical și istoricul pacientului: medicul specialist va analiza istoricul chirurgical și medical al pacientului, dar și simptomele actuale;
examinări imagistice: deși ecografia, tomografia computerizată (CT) și RMN-ul pot ajuta, aderențele nu sunt întotdeauna vizibile pe aceste imagini;
laparoscopia exploratorie: aceasta este metoda cea mai eficientă pentru diagnostic, permițând medicului să observe direct aderențele și să evalueze severitatea lor.

Tratament

Tratamentul sindromului aderențial depinde de gravitatea simptomelor și de impactul acestora asupra vieții pacientului. Opțiunile includ strategii non-invazive sau tratament chirurgical, după cum urmează:

modificări dietetice: o dietă bogată în fibre poate ajuta la prevenirea obstrucțiilor intestinale;
hidratare corespunzătoare: consumul adecvat de apă sprijină funcționarea normală a tractului digestiv;
medicație pentru durere: analgezicele pot fi prescrise pentru ameliorarea disconfortului;
dacă aderențele cauzează simptome severe, cum ar fi obstrucția intestinală sau infertilitatea, se poate recurge la chirurgie;
aderenoliza laparoscopică: aceasta este o procedură minim invazivă utilizată pentru a elimina aderențele, cu un risc mai mic de complicații;
chirurgia tradițională deschisă: este folosită în cazurile complexe, dar are un risc mai mare de formare a unor aderențe noi.

Complicații

Sindromul aderențial poate evolua în timp, provocând complicații care afectează semnificativ sănătatea și calitatea vieții pacienților. Aceste complicații variază de la manifestări moderate până la urgențe medicale care necesită intervenție rapidă. Principalele complicații asociate sindromului aderențial sunt:

obstrucția intestinală completă sau parțială: este una dintre cele mai grave complicații ale sindromului aderențial. Obstrucția apare atunci când aderențele blochează tranzitul alimentelor și al lichidelor prin intestin. În cazurile severe, obstrucția completă poate pune viața în pericol. Simptomele asociate sunt durerea abdominală intensă și persistentă, balonarea severă, vărsături sau absența scaunului și a gazelor intestinale;
durerea abdominală cronică: durerea persistentă este una dintre cele mai frecvente probleme raportate de pacienții cu aderențe. Aceasta poate fi intermitentă sau continuă, variind de la disconfort ușor până la durere severă care afectează activitățile zilnice;
infertilitatea: aceasta este o complicație semnificativă în cazul femeilor cu aderențe pelvine. Aderențele pot afecta trompele uterine, ovarele sau alte structuri reproductive, împiedicând procesul normal de fertilizare. Astfel, trompele uterine pot deveni obstrucționate sau deformate, iar procesul de ovulație poate fi afectat din cauza lipirii ovarelor de alte organe;
probleme digestive recurente: aderențele pot afecta funcția normală a tractului digestiv, provocând simptome precum balonare frecventă, constipație cronică sau alternanță între constipație și diaree, dificultăţi în digestia alimentelor.

Prevenție

Cu toate că nu toate aderențele pot fi prevenite, există măsuri care pot reduce semnificativ riscul de apariție a acestora, în special în contextul intervențiilor chirurgicale sau al afecțiunilor inflamatorii abdominale. Câteva strategii esențiale pentru prevenirea sindromului aderențial sunt:

tehnici chirurgicale minim invazive: alegerea laparoscopiei în locul chirurgiei deschise este una dintre cele mai eficiente metode de a reduce formarea aderențelor. Laparoscopia implică incizii mici și manipulare minimă a organelor, ceea ce scade riscul de iritații și inflamații;
utilizarea barierelor anti-aderențe: în timpul intervențiilor chirurgicale, medicii pot aplica materiale speciale (geluri sau filme absorbabile) între organele interne. Aceste bariere împiedică țesuturile să se lipească în timpul procesului de vindecare;
evitarea intervențiilor chirurgicale inutile: planificarea atentă a operațiilor este esențială. Evitarea intervențiilor chirurgicale neesențiale sau multiple reduce riscul expunerii repetate la factori care favorizează formarea aderențelor;
gestionarea promptă a inflamațiilor și infecțiilor: tratarea rapidă și corectă a bolilor inflamatorii abdominale, cum ar fi apendicita, endometrioza sau peritonita, ar putea preveni apariția țesutului cicatricial excesiv;
recomandări post-operatorii: respectarea indicațiilor medicale după operație este crucială. Hidratarea corespunzătoare, mobilizarea timpurie și adoptarea unei diete adecvate contribuie la un proces de vindecare sănătos și la reducerea riscului de aderențe;
menținerea unui stil de viață sănătos, echilibrat, cu o dietă bogată în fibre, hidratare adecvată și evitarea fumatului, ar putea sprijini sănătatea generală a abdomenului și preveni complicațiile digestive.

Bibliografie

and, Diabetes. “Abdominal Adhesions.” National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases, NIDDK - National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases, 26 Dec. 2024, www.niddk.nih.gov/health-information/digestive-diseases/abdominal-adhesions
“Intestinal Obstruction-Intestinal Obstruction - Symptoms & Causes - Mayo Clinic.” Mayo Clinic, 2021, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/intestinal-obstruction/symptoms-causes/syc-20351460
“Abdominal Adhesions: Symptoms, Causes, Treatment & Surgery.” Cleveland Clinic, 16 Mar. 2017, my.clevelandclinic.org/health/diseases/15254-abdominal-adhesions

Alte afecțiuni similare

Sindrom Williams

Sindromul Williams (SW) a fost prima dată descris în anul 1961 de cardiologul C. Williams, urmând ca în anul următor A. J. Beuren să descrie un caz similar și sindromul...

Vezi detalii

Sindrom WPW

Sindromul WPW (Wolff-Parkinson-White) este o afecțiune cardiacă care face ca inima să bată anormal de repede (tahicardie).Sindromul WPW apare de la naștere (congenital)...

Vezi detalii

Sindrom Zollinger Ellison

Sindromul Zollinger-Ellison este o tulburare rară, care afectează tractul digestiv. Reprezintă, de fapt, un grup de simptome, compus din ulcer peptic, boala de reflux...

Vezi detalii

Sindromul adrenogenital

Glandele suprarenale, situate deasupra rinichilor, sunt responsabile pentru producerea unor hormoni esențiali precum cortizolul, aldosteronul și androgenii. În cazul...

Vezi detalii

Sindromul Behçet

Sindromul Behçet (cunoscut și sub numele de boala Behçet) este o afecțiune cronică rară, caracterizată prin inflamație sistemică care afectează vasele de sânge de...

Vezi detalii

Sindromul Budd-Chiari

Sindromul Budd-Chiari este o afecțiune rară, dar gravă, caracterizată prin obstrucția sau îngustarea venelor hepatice, care sunt vasele de sânge ce transportă sângele...

Vezi detalii