Cauzele apariției durerii de colon
Durerea de colon se poate manifesta în același timp și cu alte simptome, cum ar fi:
- diaree sau constipație;
- balonare;
- stări de greață și vărsături;
- sângerări atunci când ai scaun.
Astfel de simptome pot oferi indicații legate de diagnostic:
Constipație
Constipația vine nu doar cu durere de colon, ci și cu durere în zona abdominală și balonare. Cauzele cele mai frecvente care produc constipaţie sunt:
- conţinut scăzut de fibre din alimentație;
- consumul scăzut de apă;
- efort fizic scăzut sau absent;
- consumul de cantități foarte mari de lapte sau brânză;
- stresul;
- întârzierea cât mai mult a eliminării scaunului;
- anumite medicamente, precum: narcotice, antiinflamatorii nesteroidiene, antidepresive, antiacide, tratamentul cu fier (este însoțit de culoarea neagră a scaunelor), antihipertensive, anticonvulsivante sau antiemetice (prevenirea stării de greață și vărsături);
- anumite boli, precum: hipotiroidism, diabet, uremie, hipercalcemie, cancer colorectal, sindromul intestinului iritabil, diverticulită, sindromul intestinului paralitic, afecțiuni neurologice, defecte structurale ale intestinui gros, sarcina.
Puteţi încerca să eliminaţi acest efect consumând anumite ceaiuri, supozitoare cu glicerină, laxative sau, în cazuri grave, o clismă efectuată la spital cu supraveghere medicală.
În mod normal, digestia se reglează dacă includeţi în alimentație fibre și probiotice, dacă hidratarea este corespunzătoare, dacă evitaţi cafeina şi alcoolul.
Dacă vă confruntaţi cu o constipație severă, cu dureri mari, având scaun de mai puțin de trei ori pe săptămână, este recomandat un control de specialitate.
Diaree
Diareea asociată cu consumul de grăsimi sau băuturi carbogazoase se remediază ușor cu ceaiuri și medicamente specifice, antidiareice. În schimb, dacă vorbim despre diaree acută, această afecțiune poate indica infecții sau indigestii, fiind necesare investigații medicale pentru a stabili cauza exactă și pentru a oferi un tratament țintit.
Cele mai frecvente cauze de diaree sunt:
- anumite virusuri: rotavirus (la copiii), cytomegalovirus, virusurile hepatice, norovirusul sau astrovirusul;
- bacterii și paraziți: E. coli, Clostridium difficile;
- medicamente: antibiotice, chimioterapice, antiacide ce conțin magneziu;
- intoleranță la lactoză;
- consumul de fructoză;
- îndulcitori artificiali;
- intervenții chirurgicale: îndepărtarea parțială de intestin sau îndepărtarea vezicii urinare.
Diareea poate provoca deshidratare, care poate fi amenințătoare de viață dacă nu este tratată corespunzător.
Balonare
Balonarea este asociată adesea cu constipația, dar și ea poate indica afecțiuni mai grave, cum ar fi gastroenterocolita, boala Crohn, rectocolita ulcerohemoragică sau sindromul colonului iritabil.
Sângerări rectale
Sângerările rectale pot fi, și ele, o sursă de îngrijorare în asociere cu durerea de colon. Diverticulita, boala Crohn, colita ischemică, ulcerul și hemoroizii, dar şi afecţiuni mai grave cum ar fi neoplasmul de colon, se numără printre afecțiunile colonului care se pot manifesta și prin sângerări rectale sau prezența sângelui în scaun.
Cel mai des, însă, sângerările la nivel anal sau rectal apar ca rezultat al fisurilor anale sau al inflamării mucoasei anale. În caz de rectoragie cronică (pierderi de sânge mai mari la nivel rectal), apar și alte simptome ca stări de amețeală, greață, vedere în ceață, uscarea pielii și urinări mai rare.
În cazul persistenţei sângelui în scaun, trebuie contactat cât mai urgent medicul de familie, care vă poate redirecţiona către un specialist, pentru a identifica şi trata cauza.
Ocluzie intestinală
Ocluzia intestinală poate fi unul dintre diagnostice, reprezentând un blocaj care împiedică trecerea bolului alimentar digerat prin intestine și care cauzează local creșterea în diametru a intestinului.
Cauzele frecvente ce determină ocluzie intestinală pot fi:
- aderențe în urmă unor intervenții chirurgicale;
- hernii;
- neoplasme;
- afecțiuni inflamatorii;
- diverticulita;
- invaginație (un segment din intestin cade în interiorul altui segment);
- volvulus (răsucirea intestinui gros);
- radioterapia abdomneului, pelvisului sau rectului;
- ingerarea unui obiect străin.
Ea poate fi tratată fără operație atunci când este parțială sau în caz de ileus intestinal, însă necesită spitalizare de urgență atunci când este vorba despre ocluzie intestinală totală.
Este foarte important să fie depistată la timp, mai ales în cazul bebelușilor, întrucât agravarea ei poate duce la deces rapid. Bebeluşii nu pot spune unde îi doare, dar îşi pot ridica picioarele spre burtă şi pot plânge inconsolabil. Apariția ei se manifestă prin dureri abdominale foarte mari, spasme și crampe musculare, greață și vărsături, lipsa apetitului, tahicardie, urină închisă la culoare, diaree sau constipație ori imposibilitatea de a elimina materia fecală din intestine.
Diverticulită
Diverticulita reprezintă inflamarea unor dilatații sub formă de buzunare sau săculeți din mucoasa intestinală, numite diverticuli, care apar chiar în pereții colonului. Dacă un astfel de diverticul se transformă în abces, va fi necesară imediat intervenția chirurgicală.
Este o afecțiune care apare în special la persoanele vârstnice aflate în zone urbane dezvoltate.
Simptomele variază de la durere abdominală severă la abdomen destins, febră, greaţă şi vărsături, sângerări rectale, constipaţie sau diaree.
Cauza ei principală este lipsa fibrelor din dieta alimentară, fapt ce duce, adesea, la constipații sau la blocarea fecalelor în colon pentru mai mult timp. Acest lucru favorizează aderarea şi multiplicarea bacteriilor, iar o infecţie bacteriană poate determina apariţia inflamaţiei, iar inflamaţia poate determina un diverticul să se lezeze şi să se umfle.
Eliminarea va deveni mai dificilă cu timpul, cauzând inflamarea diverticulilor. Alți factori care cresc riscul de diagnostic cu diverticulită pot fi obezitatea, o viață sedentară, o alimentație nesănătoasă, bogată în grăsimi și alimente tip fast food, consumul exagerat de carne roșie, fumatul sau lipsa activităților în aer liber, asociate și cu nivelul scăzut al vitaminei D.
Cancer colorectal
Cancerul colorectal este una dintre bolile care se vindecă mai greu dacă nu este descoperit la timp, la investigații de rutină. Când apar dureri și simptome care să îl ateste, el este deja într-o fază avansată. Se manifestă la acel stadiu prin sângerări rectale și în scaun, durere abdominală în zona pelvisului, pierdere în greutate fără să existe o motivaţie în acest sens, oboseală marcată, astenie și lipsa poftei de mâncare.
Constipația și diareea sunt, de asemenea, simptome frecvente, însoțite de durere de colon.
Sunt mai predispuse să facă acest tip de cancer persoanele vârstnice, care au un stil de viață sedentar, o greutate corporală foarte mare, au diabet sau boli inflamatorii intestinale și, cel mai important, au în familie persoane care au avut cancer colorectal. Fumătorii sunt și ei foarte predispuși să facă diverse tipuri de cancer, printre care și cancerul de colon.
Megacolon
Megacolonul acut, toxic sau cronic, reprezintă o dilatare a colonului de peste 12 cm, fără să existe o obstrucționare mecanică. Este o afecțiune care se manifestă prin durere de colon, însoțită și de alte simptome ca balonarea, constipația, stările febrile și o sensibilitate crescută a suprafeței abdominale.
Cauzele care determină apariţia megacolonului pot fi:
- infecţii (Salmonella, Shigella, Clostridium difficile, Campylobacter);
- boli precum: neuropatie diabetică, boala Parkinson, sclerodermie, lupus;
- anumite medicamente;
- afecţiuni congenitale;
- în urma unor intervenţii majore;
- idiopatic (nu se cunoaşte cauza).
Tratamentul se prescrie în funcție de afecțiunea care îl generează și constă, în mod normal, în administrarea unor laxative și medicamente care să favorizeze motilitatea intestinală. În cazurile în care acestea nu funcționează, va fi necesară intervenția chirurgicală, pentru a îndepărta parţial sau total colonul. În oricare dintre cazuri, este absolut necesară spitalizarea și supravegherea medicală, întrucât pot apărea complicații severe, ca perforația intestinală. Aceasta poate avea repercusiuni grave foarte rapid și poate duce la deces.
Boala celiacă
Boala celiacă este cauzată de o reacţie imună la consumul de gluten. Glutenul este o proteină care se găseşte în alimente ce conţin grâu, orz sau secară.
Boala celiacă se manifestă atât prin dureri de colon, cât și diaree, balonări, stări de oboseală pronunțată, iritații severe ale pielii, anemie, ulcerații orale și chiar pierderi în greutate. Pentru tratament, medicul va interzice consumul alimentelor care conțin gluten. Starea de sănătate a oaselor va fi, de asemenea, monitorizată atent, pentru a observa dacă vitamina D este absorbită corect.
Boala celiacă tinde să apară în familii, de aceea, dacă cineva din familie are această boală, puteţi întreba medicul de familie mai multe detalii despre testare. De asemenea, această boala poate să apară dacă cineva din familie are diabet de tip 1.
Intoleranță la lactoză
Intoleranța la lactoză se manifestă atât prin durere de colon, cât și balonare și diaree, apărute la scurt timp sau la aproximativ opt ore după ce aţi consumat produse lactate. Dacă aveţi intoleranță la lactoză, înseamnă că organismul nu produce suficiente enzime care sunt necesare pentru a digera lactoza din lapte. Este o afecțiune care poate apărea genetic sau o dată cu înaintarea în vârstă. Dacă este declanșată de o infecție intestinală, intoleranța la lactoză dispare atunci când tratamentul infecției își face efectul.
Colon iritabil
Colonul iritabil este o afecțiune cronică a intestinelor care apare atât la copii, cât și la tineri și la adulți, mai des la femei decât la bărbați. Afecțiunea constă în contracții necontrolate ale mușchilor intestinali, provocând dificultăți în procesul digestiv, cum ar fi constipaţie sau diaree, ori amândouă. Poate fi provocat de infecții sau inflamații la nivelul intestinelor, de schimbări la nivelul florei intestinale sau de reacții necontrolate ale sistemului nervos ori ca urmare a moștenirii genetice. Este o afecțiune care poate fi și moștenită genetic. Tratamentul se face medicamentos și prin corectarea dietei alimentare, prin consumul de alimente bogate în fibre, evitarea glutenului. Această afecțiune este mai mult ținută sub control decât vindecată complet.
