Secreții vaginale anormale: ce trebuie să știi?

Care sunt cauzele apariției secreților vaginale?

Secreția vaginală reprezintă o funcție naturală a organismului, determinată de modificările nivelului de estrogen. Cantitatea de secreție vaginală poate fi influențată de ovulație, de excitare sexuală, de contraceptive orale sau de sarcină.

Culoarea, mirosul și textura secreției vaginale pot fi afectate de modificări ale echilibrului din mediul intravaginal. Când crește numărul de bacterii patogene la nivelul vaginului, apar infecțiile.

Iată câteva tipuri de infecții frecvente:

• vaginoza bacteriană: este o infecție vaginală comună, care determină apariția unei secreții vaginale abundente cu miros neplăcut, specific, de pește. Aceasta poate avea o culoare cenușie sau poate fi aerată și apoasă, iar în unele cazuri nu produce nici un simptom. Deși vaginoza bacteriană nu se transmite prin contact sexual, există un risc mai mare de a dezvolta această infecție dacă ești activă sexual sau dacă ai un nou partener. Ea crește riscul contactării altor boli cu transmitere sexuală;
• trichomoniaza: este o altă infecție determinată de un parazit, care se transmite direct prin contact sexual sau, mai rar, indirect, prin folosirea în comun a prosoapelor sau a costumelor de baie cu o altă persoană infectată sau lenjeriei umede infectate. Aproximativ jumătate dintre persoanele infectate sunt asimptomatice. Simptomele care apar, totuși, includ o secreție galbenă sau verzuie cu un miros neplăcut, durere, inflamație și prurit intens (mâncărime) la nivelul vaginului;
• gonoreea și chlamydia: sunt boli cu transmitere sexuală care produc o secreție anormală, prin localizarea la nivelul cervixului, care poate fi gălbuie, verzuie sau cenușie. Alte simptome includ: durere la micțiune, durere în regiunea stomacului, sângerare după contactul sexual și sângerare între menstruații;
• infecția cu Ureaplasma sau Mycoplasma - acestea sunt bacterii atipice care pot face parte din flora vaginală normală, dar în anumite condiții pot provoca infecții. Transmiterea se face cel mai frecvent prin contact sexual. Infecțiile cu Ureaplasma urealyticum sau Mycoplasma hominis pot fi asimptomatice, dar uneori determină secreții vaginale anormale, disconfort la urinare, durere pelvină sau sângerări între menstruații;
• boala inflamatorie pelvină: se manifestă prin scurgeri urât mirositoare, abundente, durere în timpul contactului sexual, durere la menstruație sau în timpul micțiunii. Boala apare când bacteriile migrează de la nivelul cervixului spre organele genitale interne;
• infecția fungică: apare când se dezvoltă fungi (Candida sau alte specii asemănătoare) la nivelul vaginului. Produce o secreție brânzoasă, albă și groasă, care nu are un miros particular. Alte simptome includ senzația de arsură, mâncărime sau iritație la nivelul vaginului și disconfort în timpul contactului sexual și al micțiunii. Factorii de risc ce predispun la infecția fungică includ: stresul, diabetul zaharat, administrarea de contraceptive orale, sarcina, antibioticele (mai ales tratamentele mai lungi de 7 zile);
• HPV sau cancerul cervical: infecția cu HPV se transmite prin contact sexual și, în timp, poate duce la cancer cervical. În formele incipiente este posibil să nu existe simptome, iar când acestea apar se pot manifesta sub formă de: secreție apoasă sanguinolentă sau maronie, cu un miros neplăcut, sângerare anormală ce apare între menstruații sau după contactul sexual, durere în timpul micțiunii sau senzație imperioasă de a urina;
• herpesul genital: este o boală cu transmitere sexuală, care determină apariția unei secreții vaginale groase cu un miros intens neplăcut, mai ales după contactul sexual. Pot apărea vezicule și durere la nivelul vulvei, sângerare între menstruații și senzație de arsură la micțiune.

Alte cauze ale scurgerilor vaginale anormale

În cazuri rare, secreția sanguinolentă sau maronie poate fi un semn de cancer de endometru sau fibrom uterin. La femeile vârstnice, imobilizate la pat, care au incontinență urinară sau de materii fecale, acestea pot irita organele genitale externe și pot determina apariția unei secreții vaginale.

De asemenea, unele practici de igienă incorecte, cum ar fi dușul intravaginal, folosirea unor săpunuri sau spray-uri parfumate, uitarea unor tampoane interne pot determina apariția unor secreții vaginale. Anumite afecțiuni dermatologice ale regiunii vulvo-vaginale, cum ar fi lichenul scleros sau dermatita de contact, pot genera secreții anormale prin inflamația cronică a țesuturilor. Nu în ultimul rând, corpurile străine uitate în vagin (de exemplu, diafragmele, capișoanele contraceptive sau jucăriile intime) pot favoriza dezvoltarea bacteriilor anaerobe, care provoacă secreții abundente, cu un miros neplăcut și cresc șansele de infecții sistemice.

Care sunt simptomele frecvent asociate cu scurgerile vaginale anormale?

Cele mai comune simptome întâlnite în asociere cu secrețiile vaginale anormale includ:

• prurit (mâncărime) la nivelul vaginului și al vulvei;
• senzație de arsură;
• mărirea în volum (inflamarea) zonei vulvare;
• senzație de presiune sau greutate în partea inferioară a abdomenului;
• durere și disconfort în timpul micțiunii;
• durere și disconfort în timpul contactului sexual;
• eritem (roșeață) vulvară;
• sângerare între menstruații sau în timpul contactului sexual.

Dacă afecțiunea se extinde sau se agravează, pot apărea simptome generale, precum oboseală, febră ușoară, stare generală alterată, slăbire inexplicabilă. Toate aceste semne impun o evaluare ginecologică imediată pentru stabilirea cauzei și a tratamentului adecvat!

Care sunt opțiunile de tratament?

Secrețiile vaginale anormale determinate de infecții sau de alte afecțiuni necesită următoarele tipuri de tratament:

Tratament medicamentos

Pentru a trata cauza care determină apariția secreției vaginale anormale, poate fi nevoie de următoarele tipuri de medicație:

• creme cu corticosteroizi sau medicamente antihistaminice, pentru a atenua pruritul;
• antibiotice orale sau injectabile, pentru a trata infecțiile bacteriene;
• antiparazitare specifice pentru tratarea infecțiilor cu paraziți;
• creme vaginale cu estrogeni, pentru a trata vaginita din menopauză;
• creme sau ovule antifungice, pentru tratamentul infecțiilor cauzate de fungi.

Alegerea tratamentului se face întotdeauna în funcție de rezultatele analizelor și de istoricul medical al pacientei. În unele cazuri, poate fi necesară combinarea mai multor tipuri de medicație (de exemplu, antifungice cu antiinflamatoare). De asemenea, în unele situații, și partenerul sexual trebuie să urmeze tratamentul recomandat, chiar dacă nu prezintă simptome, pentru a preveni reinfectarea.

Monitorizarea simptomelor în timpul tratamentului este importantă, iar lipsa ameliorării în primele zile poate impune reevaluarea diagnosticului. Se recomandă evitarea contactelor sexuale până la finalizarea completă a terapiei și dispariția simptomelor. Reluarea investigațiilor după tratament poate fi indicată în cazurile cu risc crescut de recidivă sau complicații.

Alternative terapeutice:

• comprese reci, pentru a atenua pruritul și disconfortul vulvar;
• păstrarea zonei genitale curate, zilnic, prin toaleta cu apă și săpun hipoalergen, destinat zonei intime;
• schimbarea lenjeriei zilnic și alegerea unei lenjerii de bumbac;
• evitarea folosirii hârtiei igienice parfumate sau a șervețelelor umede care conțin alcool sau alte substanțe iritante;
• evitarea băilor lungi în cadă cu spumant sau săruri de baie parfumate, care pot irita mucoasa vaginală;
• menținerea unei bune hidratări și adoptarea unei alimentații echilibrate, bogate în probiotice (iaurt simplu, chefir) care pot susține refacerea florei vaginale.

Complicații

Secrețiile vaginale anormale netratate corespunzător pot duce, în timp, la o serie de complicații ginecologice, unele dintre ele cu un impact semnificativ asupra sănătății reproductive și a calității vieții. Infecțiile bacteriene sau cele cu transmitere sexuală pot ascensiona spre uter, trompe uterine și ovare, favorizând apariția bolii inflamatorii pelvine (BIP). Aceasta afecțiune poate duce la infertilitate, sarcină extrauterină, dureri pelvine cronice sau extinderea în tot corpul a infecției - septicemie.

De asemenea, infecțiile recurente cu Candida sau vaginoza bacteriană, atunci când nu sunt gestionate corect, pot deveni cronice și pot afecta echilibrul florei vaginale pe termen lung. Unele paciente pot dezvolta vulvodinie – o afecțiune caracterizată prin durere cronică la nivelul vulvei, accentuată de contactul sexual sau de îmbrăcămintea strâmtă.

În cazul infecțiilor virale persistente, precum cele cu HPV, există riscul dezvoltării de leziuni precanceroase sau canceroase ale colului uterin, mai ales în absența screeningului ginecologic periodic. Secrețiile persistente, mai ales cele cu sânge sau cu un miros intens neplăcut, pot afecta starea emoțională a pacientei și pot genera anxietate, scăderea libidoului și evitarea contactelor sexuale. Prevenirea complicațiilor se bazează pe identificarea cauzei, aplicarea unui tratament personalizat și urmărirea atentă a evoluției simptomelor în timp.