Imunoglobulinele: ce sunt, tipuri, rol în organism

Ce sunt imunoglobulinele?

Imunoglobulinele, numite și anticorpi, sunt molecule produse de globulele albe din sânge (leucocitele) care ajută organismul să se apere împotriva infecțiilor, bolilor autoimune, cancerului și altor afecțiuni. Acestea se leagă de celule străine, cum ar fi bacteriile și virusurile, pentru a ajuta leucocitele să le distrugă.

Imunoglobulinele pot fi clasificate în cinci tipuri principale, raportat la funcțiile și proprietățile lor fizico-chimice:

• IgG (imunoglobulinele G): reprezintă cea mai mare proporție de imunoglobulină din sânge (aproximativ 80%); are rol în protecția împotriva infecțiilor bacteriene și virale, fiind capabilă să traverseze placenta pentru a oferi protecție fătului;
• IgM (imunoglobulinele M): sunt imunoglobulinele care apar ca prim răspuns al organismului la contactul cu o celulă străină;
• IgA (imunoglobulinele A): se găsesc în secrețiile corporale, cum ar fi salivă, lacrimi și mucus, jucând un rol esențial în protecția mucoaselor;
• IgE (imunoglobulinele E): implicate în reacțiile alergice și în protecția împotriva paraziților;
• IgD (imunoglobulinele D): funcția exactă a IgD nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că joacă un rol în activarea limfocitelor B.

Ce rol au imunoglobulinele în organism?

Rolul principal al imunoglobulinelor este de a ajuta organismul să se apere împotriva infecțiilor, cancerului, bolilor autoimune și a altor afecțiuni. În funcție de cele cinci tipuri în care sunt clasificate, imunoglobulinele au funcții diferite:

• imunoglobulina M (IgM): anticorpii IgM sunt produși ca prim răspuns al organismului la o infecție nouă, oferind protecție pe termen scurt; aceștia cresc timp de câteva săptămâni și apoi scad, pe măsură ce începe producția de IgG;
• imunoglobulina G (IgG): anticorpii IgG specifici sunt produși în timpul unei infecții inițiale sau a altei expuneri la antigen, crescând la câteva săptămâni după începerea acesteia, apoi scăzând și stabilizându-se. Organismul păstrează un inventar de anticorpi IgG, care pot fi reproduși rapid ori de câte ori organismul este expus ulterior la același antigen. Anticorpii IgG formează baza protecției pe termen lung împotriva microorganismelor. Imunoglobulina G este singura care poate trece prin placentă; anticorpii IgG ai mamei oferă protecție fătului în timpul sarcinii și bebelușului în primele luni de viață;
• imunoglobulina A (IgA): oferă protecție împotriva infecțiilor în zonele cu mucoase ale corpului, cum ar fi tractul respirator (sinusuri și plămâni) și tractul gastrointestinal (stomac și intestine). Atunci când este transmisă de la mamă la copil în timpul alăptării, ajută la protejarea tractului gastrointestinal al sugarului;
• imunoglobulina D (IgD): nu este măsurată în mod curent;
• imunoglobulina E (IgE): este asociată cu alergii, boli alergice și infecții parazitare; aproape întotdeauna este măsurată ca parte a unui test de alergologie, dar de obicei nu este inclusă ca parte a unui test cantitativ pentru imunoglobuline.

Pentru ce se utilizează imunoglobulinele?

Nivelurile de imunoglobuline pot oferi medicilor informații despre starea de sănătate a unei persoane, mai exact dacă în organism există:

• infecție;
• imunitate la o boală;
• imunodeficiențe;
• anumite alergii;
• afecțiuni autoimune (cum ar fi diverse tipuri de artrită, lupus, boala celiacă sau alte afecțiuni);
• anumite tipuri de cancer.

Nivelurile scăzute de imunoglobuline sugerează că sistemul imunitar nu funcționează bine. Afecțiunile asociate cu niveluri scăzute de imunoglobuline includ:

• infecții grave;
• efecte secundare ale medicamentelor;
• boli renale;
• arsuri;
• malnutriție.

Nivelurile crescute de imunoglobuline pot fi observate la persoanele cu afecțiuni precum:

• boli autoimune;
• hepatită;
• ciroză;
• infecție cronică;
• unele tipuri de cancer, cum ar fi mielomul multiplu;
• alergii.

Ce reacții adverse pot fi asociate cu imunoglobulinele?

Terapia intravenoasă cu imunoglobuline poate avea o serie de efecte adverse, cum ar fi:

• dureri de cap;
• dureri musculare;
• greață;
• diaree;
• crampe musculare.

Printre reacțiile adverse severe se numără:

• urticaria;
• umflarea gurii, feței sau gâtului;
• respirație șuierătoare sau dificultăți de respirație;
• probleme renale;
• cheaguri de sânge;
• sindromul meningitei aseptice (virale);
• hemoliză (distrugerea globulelor roșii);
• leziuni pulmonare acute legate de transfuzie.