Gastroenterita eozinofilică

Despre gastroenterita eozinofilică

Gastroenterita eozinofilică este o afecțiune gastrointestinală rară, caracterizată prin simptome digestive cronice, întâlnită atât la adulți, dar și la copii, determinate de infiltrarea eozinofilelor în tractul digestive.

Ea afectează mai frecvent rasa albă, decadele 3-5 de viață și în proporții egale bărbați/femei. 

Eozinofilele reprezintă sub 5% din globulele albe ale organismului și sunt prezente în multe țesuturi ale corpului, jucând un rol important în răspunsul sistemului imunitar. Ele ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor, în special a celor parazitare, dar sunt implicate și în modularea răspunsului imun la diverși alergeni. La persoanele cu gastroenterită eozinofilică, eozinofilele se infiltrează în tractul digestiv și provoacă inflamație și simptome gastrointestinale.

Boala afectează o porțiune mare a tractului digestiv, stomacul și intestinul subțire fiind două dintre zonele cele mai frecvent afectate, dar poate leza orice porțiune a tractului digestiv superior și inferior.

În funcție de localizarea infiltrației eozinofilelor, în straturile pereților digestivi poate afecta stratul mucos, stratul muscular sau cel seros.

Este considerată o afecțiune cronică rară din cauza informațiilor și cercetărilor limitate cu privire la diagnostic și tratament.

Afecțiunea este rareori fatală, și, în ciuda lipsei cercetărilor disponibile, tratamentul pe termen lung s-a dovedit eficient în reducerea simptomelor, fapt care duce la creșterea calității vieții.

Factori de risc

Anumiți factori de risc, cum ar fi stilul de viață, pot contribui la dezvoltarea gastroenteritei eozinofilice, deși cauza exactă a declanșării bolii nu este pe deplin înțeleasă.

Factorii de risc includ și alergiile sau sensibilitățile alimentare, cunoscut fiind faptul că anumite alimente pot declanșa un răspuns imun, care poate duce la infiltrarea eozinofilelor. Alergiile de mediu, cum ar fi alergia la mucegai, alergia la polen sau la prezența acarienilor sunt uneori asociate cu această afecțiune.

Alți factori de risc, care facilitează declanșarea gastroenteritei eozinofilice, pot fi afecțiuni precum:

• astmul;
• dermatita atopică;
• febra fânului;
• medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene; 
• inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei.

Diagnosticare

Dacă medicul specialist ridică suspiciunea unui diagnostic de gastroenterită eozinofilică, va efectua un examen fizic și un istoric al stării de sănătate și al simptomelor manifestate. Există patru criterii în funcție de care medicul va pune diagnosticul de gastroenterită eozinofilică:

• prezența simptomelor gastrointestinale;
• certitudinea unei infiltrații a eozinofilelor în tractului gastrointestinal;
• absența unei infecții parazitare;
• absența unei alte afecțiuni sistemice.

Medicul specialist gastroenterolog poate solicita o serie de teste de laborator, pentru a exclude și alte afecțiuni:

• analize de sânge, pentru a testa afecțiuni de tipul bolii celiace;
• probă de scaun, pentru a testa infecțiile bacteriene sau parazitare;
• test cutanat, pentru a testa alergiile alimentare și de mediu.

Pentru un diagnostic complet va fi efectuată o hemoleucogramă completă și analiza nivelului de eozinofile din sânge. Un număr normal de eozinofile este de aproximativ 500 de eozinofile (eos)/μL, dar la persoanele cu gastroenterită eozinofilică, numărul de eozinofile variază între 1000 eos/μL în afectarea mucosală, până la 8000 eos/μL în afectarea seroasei. 

Testele de laborator mai pot arăta anemie feriprivă, hipoalbuminemie, pierderea de grăsime și creșterea alfa 1 antitripsinei în scaun. 

Pe lângă testele de laborator, medicul poate recomanda efectuarea unor analize de diagnostic, care pot oferi o examinare mai detaliată a tractul digestiv, cum ar fi:

• CT;
• Laparoscopie - pentru formele seroase;
• colonoscopie;
• endoscopie;
• biopsie, paracenteză.

Biopsia este instrumentul cel mai precis de diagnostic pentru gastroenterita eozinofilică, pentru că poate determina exact dovada de infiltrare a eozinofilelor, precizând numărul lor, localizare, anomalii celulare, prezența granulocitelor și excluderea altor boli.

De asemenea, este utilă efectuarea testelor alergologice cutanate sau serologice.

Diagnosticul diferențial se face cu boala celiacă, histiocitoza x, alergii alimentare, parazitoze, bolile inflamatorii intestinale, sindroamele de malabsorbție, limfoame.

Prevenție

Prevenirea apariției gastroenteritei eozinofilică depinde de afecțiunea de bază. O persoană cu numeroase alergii diagnosticate va avea o șansă minimă de prevenție, deoarece alergiile sunt cea mai frecventă cauză a nivelului ridicat de eozinofile.

O dietă corespunzătoare și tratamentul medicamentos pot ajuta la prevenirea sau controlul reacțiilor alergice ale sistemului imunitar. De asemenea, un stil de viață sănătos poate ajuta la reducerea riscului general de îmbolnăvire.