Sindromul de gură uscată (Xerostomia): Ce trebuie să știi

Care sunt cauzele apariției sindromului de gură uscată?

Cauzele apariției sindromului de gură uscată pot fi diferite, în funcție de tipul afecțiunii.

Astfel, xerostomia temporară sau hiposialia tranzitorie este mai rară, durează de obicei 2 – 5 zile și poate să apară în:

• stări emoționale intense (trac, frică);
• zilele caniculare, ca rezultat al hidratării reduse;
• în timpul nopții, din cauza sforăitului sau a somnului cu gura deschisă;
• intoxicații cu alcool;
• consumul exagerat de alimente uscate, mai ales cele cu un conținut crescut de sare (ce depășește 5-7 g/ zi);
• ingestia în exces de cafea sau ceaiuri concentrate;
• fumatul excesiv;
• consumul de droguri;
• stările febrile cu valori peste 38°C;
• deshidratarea organismului, prin diaree, arsuri, poliurie;
• dispnee;
• diabet insipid sau zaharat;
• parotidită epidemică;
• pancreatită;
• tratamentul cu antibiotice cu spectru larg sau cu spasmolitice ce conțin beladonă.

Xerostomia permanentă este mai frecventă și poate dura luni sau chiar ani. Deseori, această formă se asociază cu candidoză orofaringiană, afecțiuni parodontale, lichen plan sau lupus eritematos. Sindromul persistent de gură uscată este provocat de dereglări sistemice grave, care au la bază una dintre următoarele cauze:

• administrarea pe termen lung a unor medicamente: neuropsihotrope din categoria fenotiazinelor și antidepresoarelor utilizate pentru tratarea afecțiunilor psihiatrice, diuretice, din clasa inhibitorilor monoaminooxidazei, antihistaminice, antiparkinsoniene, analgezice cu acțiune centrală, antiinflamatoare nesteroidiene, sulfamide, corticosteroizi, antiaritmice, antihipertensive, antispastice, citostatice;
• iradierea zonei cervico-faciale: pentru tumorile localizate la nivelul capului și al gâtului duce la modificarea structurii glandelor salivare, indiferent de tipul de iradiere utilizat (röntgenterapie, cobaltoterapie sau electronoterapie); lipsa totală a salivei (asialia) cu care se confruntă acești pacienți se asociază frecvent și cu modificări importante ale structurilor dentare (necroze sau gangrene) și ale mucoasei bucale (mucozită); asialia se remite parțial după 6 luni de la terminarea radioterapiei;
• afecțiuni ale glandelor salivare: sindromul Gougerot-Sjögren, boala Mickulicz, boala Besnier-Boeck-Schaumann și leziunea limfoepitelială benignă, cunoscute sub denumirea de sialoadenoze; acestea produc modificări la nivelul structurii glandulare, ceea ce duce la scăderea secreției salivare; afectează frecvent glandele parotide, mai rar glandele submandibulare și excepțional pe cele sublinguale;
• boli autoimune: artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, boala Graves și tiroidita Hashimoto;
• îndepărtarea chirurgicală a unei glande salivare mari (parotidă sau submandibulară): pentru tumori benigne sau maligne;
• lezarea traumatică a nervilor: nervi care inervează glandele salivare;
• afecțiuni neurologice: boala Parkinson, boala Alzheimer;
• modificări hormonale: din timpul sarcinii sau menopauzei, diabetul gestațional;
• hipertensiunea arterială;
• insuficiența renală cronică.

Care sunt simptomele asociate sindromului de gură uscată?

În funcție de intensitatea manifestărilor, s-au evidențiat trei forme sau grade ale xerostomiei:

• forma compensată (ușoară): senzația de uscăciune a gurii apare după o discuție sau o prelegere îndelungată; clinic, mucoasa bucală este umedă, iar saliva - redusă cantitativ, are un aspect spumos;
• forma parțial decompensată (moderată): se manifestă printr-o senzație de gură permanent uscată, ceea ce afectează ingestia de alimente și vorbitul; clinic, mucoasa bucală este slab umectată, roz-pal, cu aspect lucios;
• forma decompensată (severă): uscăciunea permanentă a gurii se asociază cu dureri în timpul vorbirii și alimentării; clinic, saliva lipsește, iar mucoasa bucală este hiperemică și uscată; această formă se asociază cu glosite, stomatite, parodontite, fisuri ale colțului gurii și carii dentare multiple.

Sindromul de gură uscată se asociază frecvent cu alte simptome și semne, precum:

• sete excesivă;
• senzație de „gură lipicioasă”;
• gust amar sau metalic;
• sensibilitate la condimente;
• respirație urât mirositoare (halitoză);
• gât uscat;
• răgușeală;
• buze uscate, crăpate, deseori cu cruste;
• limbă cu aspecte diverse, ce pot varia de la o limbă uscată, roșie, la una albicioasă, aspră sau chiar netedă, cu papile atrofiate;
• limbă umflată, cu impresiuni dentare;
• senzație de arsură sau furnicături la nivelul limbii;
• disconfort la vorbire, masticație și deglutiție;
• carii recurente, în ciuda unei igiene orale optime;
• insomnie;
• iritabilitate;
• depresie.

Care sunt opțiunile de tratament?

Tratamentul xerostomiei este, de cele mai multe ori, dificil, din cauza varietății de patologii care determină acest simptom.

Tratament simptomatic în sindromul de gură uscată

Tratamentul simptomatic constă în:

• creșterea consumului de lichide până la 2 l/ zi;
• umectarea sau clătirea permanentă a gurii cu apă, glicerină, soluții gelatinoase;
• înlocuirea salivei cu diverse geluri, spray-uri sau soluții pentru gargară, ce conțin elemente ale salivei naturale (enzime și minerale);
• badijonajul mucoasei bucale cu uleiuri sau glicerină;
• utilizarea gumei de mestecat și a bomboanelor fără zahăr, care stimulează secreția salivară;
• consumul de legume și fructe tari (măr, gutuie, morcov, țelină);
• asanarea focarelor infecțioase ale cavității bucale (carii dentare, parodontoză);
• igiena minuțioasă a gurii, prin folosirea aței dentare, a scobitorilor și periuțelor interdentare;
• folosirea anumitor paste de dinți care au rolul de a stimula secreția salivară, de a stopa demineralizarea smalțului, a proteja gingia și de a înlătura mirosul neplăcut al gurii;
• administrarea de produse care stimulează secreția de salivă, precum agoniștii parasimpatici. Utilizarea lor este contraindicată la pacienții cu astm bronșic.

Tratament naturist pentru gura uscată

Unii specialiști susțin că rezultate bune se pot obține și folosind metode naturiste, cum ar fi:

• tinctură Jaborandi;
• echinaceea sub formă de tinctură sau rădăcina proaspătă care se mestecă (activează secreția glandelor salivare și împrospătează cavitatea bucală);
• petalele de trandafir multifloral sub formă de ceai;
• extractul de coajă de Iohimbe (stimulează secreția salivară, dar trebuie folosit cu precauție din cauza toxicității).

Metode complementare de tratament pentru xerostomie

Acestea includ:

• acupunctura: utilizată în mod regulat, ameliorează xerostomia; are efect pe termen lung, dacă este utilizată concomitent cu tratamentul radioterapic;
• electrostimularea mucoasei bucale: produce stimularea de scurtă durată a nervilor, inducând salivație pentru câteva ore;
• terapia cu oxigen hiperbaric: este utilă în tratarea necrozelor osoase după radioterapie; acționează prin prevenirea ischemiei și a necrozei tisulare, reduce riscul de infecție bacteriană, inițiază vindecarea și revascularizarea țesuturilor afectate;
• transplantul de celule stem în glandele salivare: are capacitatea de a regenera țesutul și de a restabili funcția salivară.

Care sunt modalitățile de prevenție a sindromului de gură uscată?

Prevenția sindromului de gură uscată, dar și a complicațiilor produse de acesta, se poate realiza prin:

• evitarea fumatului și a consumului de alcool;
• consumul a minimum doi litri de apă pe zi;
• mestecarea de gumă fără zahăr, pentru a preveni apariția cariilor dentare;
• consultul stomatologic periodic.