Anhidraza carbonică şi inhibitorii săi: ce sunt, cum acționează, indicații

16 Iunie 2026
Autor: Echipa medicală MedLife
Pipeta de laborator asezata deasupra unor pastile albe

Ce este anhidraza carbonică

Organismul uman funcționează printr-un echilibru fin între numeroase procese chimice invizibile, dar esențiale pentru viață. Printre acestea, reglarea acidității şi transportul dioxidului de carbon sunt vitale. Un rol central în aceste mecanisme îl are anhidraza carbonică — o enzimă prezentă în multe țesuturi.

Anhidraza carbonică este o enzimă (o proteină specializată) prezentă în mod normal în organismul uman, care catalizează o reacție chimică esențială: transformarea dioxidului de carbon (CO₂) şi a apei în acid carbonic (H₂CO₃) şi invers.

Această enzimă se găseşte în numeroase țesuturi, inclusiv în globulele roşii (eritrocite), în rinichi, ochi (corpul ciliar), plămâni şi în sistemul nervos central.

Există mai multe tipuri (izoenzime) de anhidraza carbonică, fiecare cu roluri specifice în diferite organe.

Deşi nu este administrată ca medicament în sine, anhidraza carbonică este extrem de importantă în farmacologie deoarece poate fi inhibată de anumite substanțe medicamentoase pentru a obține efecte terapeutice.

Cum acționează anhidraza carbonică

Pentru a întelege rolul acestei enzime, este util să privim reacția pe care o catalizează:

CO₂ + H₂O ⇄ H₂CO₃ ⇄ H⁺ + HCO₃⁻

Această reacție este esențială pentru:

  • reglarea pH-ului (acidității): anhidraza carbonică ajută la menținerea echilibrului acido-bazic din sânge şi țesuturi; fără această reglare, organismul nu ar putea funcționa normal; reacția este de ~10.000 de ori mai rapidă în prezența enzimei decât spontan – anhidraza carbonică este una dintre cele mai rapide enzime cunoscute (kcat ~ 10⁶ reacții/secundă);
  • transportul dioxidului de carbon: CO₂ produs de celule este transportat în sânge sub formă de bicarbonat (HCO₃⁻), proces facilitat de această enzimă;
  • funcția renală: în rinichi, anhidraza carbonică contribuie la reabsorbția bicarbonatului şi la eliminarea ionilor de hidrogen, influențând echilibrul electrolitic; mai precis, CA II din tubul proximal catalizează regenerarea H⁺ necesar antiportorului Na⁺/H⁺ (NHE3), esențial pentru reabsorbția Na⁺ şi HCO₃⁻. Inhibarea CA II renal reduce reabsorbția sodiului, producând efectul diuretic al acetazolamidei;
  • producția de umori: în ochi, participă la formarea umorii apoase (lichidul intraocular), iar în creier, contribuie la producția lichidului cefalorahidian. CA II şi CA IV din corpul ciliar catalizează secreția activă a HCO₃⁻ în umoarea apoasă; inhibarea lor reduce producția de umoare cu ~30–50%, scăzând presiunea intraoculară.
Pastile si medicamente in ambalaj tip blister

Pentru ce este utilizată anhidraza carbonică

Deşi enzima în sine nu este utilizată ca tratament, inhibitorii de anhidraza carbonică sunt folosiți în diverse afecțiuni.

Aceşti inhibitori blochează activitatea enzimei, determinând efecte utile terapeutic. Principalele utilizări includ:

  • glaucom (scăderea presiunii intraoculare);
  • edeme (prin efect diuretic);
  • epilepsie (ca tratament adjuvant);
  • rău de înălțime (prevenirea şi tratamentul simptomelor);
  • alcaloză metabolică (sângele devine prea alcalin din cauza acumulării de bicarbonat sau a pierderii de acizi).

Principalii inhibitori de anhidraza carbonică (IAC) utilizați clinic sunt:

  • Acetazolamidă – oral/iv, clasicul IAC sistemic;
  • Dorzolamidă (Trusopt) – picături oftalmice, local;
  • Brinzolamidă (Azopt) – picături oftalmice, local;
  • Methazolamidă – oral, utilizare limitată.

Toți sunt derivați sulfonamidici. Dorzolamida şi brinzolamida oferă efecte sistemice minime față de acetazolamidă.

Ce beneficii are anhidraza carbonică

Beneficiile sunt indirecte şi rezultă din modul în care această enzimă este utilizată ca țintă terapeutică:

  • controlul presiunii intraoculare: prin inhibarea enzimei la nivel ocular, se reduce producția de lichid intraocular, ceea ce ajută în tratamentul glaucomului; IAC oftalmici (dorzolamidă, brinzolamidă) reduc PIO cu 15–20% – efect comparabil cu beta-blocantele topice şi mai mic decât analogii de prostaglandine; sunt frecvent utilizați în terapie combinată;
  • efect diuretic: la nivel renal, inhibarea anhidrazei carbonice duce la eliminarea crescută de apă şi electroliti; efectul diuretic al acetazolamidei este modest şi de scurtă durată ( 2–3 zile) – nu este un diuretic de primă linie, dar este util în alcaloza metabolică şi în hipertensiunea intracraniană idiopatică;
  • adaptarea la altitudine: inhibitorii ajută organismul să se adapteze mai rapid la niveluri scăzute de oxigen; acetazolamida stimulează hiperventilația prin acidoză metabolică uşoară (creşte CO₂ expirat), corectând alcaloza respiratorie de la altitudine. Doza profilactică uzuală este de 125–250 mg de două ori/zi, cu 24–48h înainte de ascensiune;
  • stabilizarea activității neuronale: în anumite forme de epilepsie, contribuie la reducerea excitabilității neuronale.

Ce indicații are anhidraza carbonică

Indicațiile vizează utilizarea inhibitorilor acestei enzime:

Indicații oftalmologice:

Indicații renale şi metabolice:

  • edeme (în anumite situații);
  • alcaloză metabolică.

Indicații neurologice: epilepsie (ca tratament adjuvant).

Alte indicații:

  • prevenirea şi gestionarea răului de înălțime;
  • unele afecțiuni rare (ex. hipertensiune intracraniană idiopatică). Acetazolamida este tratamentul de primă linie în hipertensiunea intracraniană idiopatică (pseudotumor cerebri), reduce producția de LCR.

Alte indicații off-label: paralizie periodică, unele cefalee, sindrom de apnee în somn central.

Tratamentul cu anhidraza carbonică este întotdeauna stabilit de medic, în funcție de contextul clinic.

Când este contraindicată anhidraza carbonică

În practică, ne referêm la contraindicațiile inhibitorilor acestei enzime:

Contraindicații principale:

  • alergie la sulfonamide (multe dintre aceste medicamente au această structură); Toți IAC clasici (acetazolamidă, dorzolamidă, brinzolamidă, metazolamidă) sunt derivați sulfonamidici. Reactivitate încrucișată cu antibioticele sulfonamidice este posibilă, dar nu garantată – trebuie evaluată individual;
  • insuficiență renală severă;
  • insuficiență hepatică severă;
  • dezechilibre electrolitice (hiponatremie, hipokaliemie);
  • acidoză metabolică sau hipercloremică – IAC produc acidoză hipercloremică prin pierdere renală de HCO₃⁻; administrarea în acidoză preexistentă o poate agrava semnificativ.

Precauții:

Ce efecte secundare sunt asociate cu anhidraza carbonică

Efectele adverse apar în special în urma utilizării inhibitorilor. Cele mai frecvente includ:

  • urinare frecventă;
  • oboseală;
  • gust metalic;
  • parestezii (furnicături în extremități şi peribucal) - sunt efectul advers cel mai caracteristic al acetazolamidei orale, prezente la aproximativ 50% dintre pacienți; mecanismul este inhibarea CA II neuronală;

Printre efectele metabolice se numără acidoza metabolică hipercloremică, scăderea potasiului şi dezechilibrele electrolitice. Iar ca efecte neurologice merită menționate amețelile sau starea de somnolență.

Mai rar, se pot înregistra şi reacții alergice sau pot apărea pietre la rinichi, ori tulburări hematologice. Nefrolitiaza (pietre la rinichi) apare la ~1–4% dintre pacienții pe acetazolamidă pe termen lung (calculi fosfatici sau de fosfat de calciu, din cauza urinii alcaline şi hipocitraturiei). Tulburările hematologice (anemie aplastică, agranulocitozră) sunt rare, dar grave; se recomandă monitorizarea hemoleucogramei la tratament prelungit.

Pentru formele oftalmice (picături) se înregistrează efecte adverse precum:

  • iritație oculară;
  • senzație de arsură;
  • vedere încețoşată temporar. IAC oftalmici (dorzolamidă, brinzolamidă) au absorbție sistemică prin drenaj nazolacrimal – pot produce efectele sistemice ale sulfonamidelor la doze mici, mai ales la pacienții cu insuficiență renală. Ocluzia punctului lacrimal după aplicare reduce absorbția sistemică.

Întrebări frecvente despre anhidraza carbonică

Ce rol principal are enzima anhidraza carbonică în organism?

Cum funcționează inhibitorii de anhidraza carbonică în caz de glaucom?

Este sigură administrarea acestor substanțe pe termen lung?

Există recomandări alimentare specifice în timpul administrării?

Cine trebuie să evite inhibitorii de anhidraza carbonică?

Bibliografie

  1. Boone, Christopher, et al. “Carbonic Anhydrases and Their Biotechnological Applications.” Biomolecules, vol. 3, no. 3, 19 Aug. 2013, pp. 553–562, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/ PMC4030944/, 10.3390/biom3030553. Accessed 2 May 2026.
  2. “Carbonic Anhydrase | Chemistry | Research Starters | EBSCO Research.” Ebsco, 2024, https://www.ebsco.com/research-starters/chemistry/carbonic-anhydrase. Accessed 2 May 2026.
  3. Aslam, Sanah, and Vikas Gupta. “Carbonic Anhydrase Inhibitors.” Nih.Gov, StatPearls Publishing, 17 Apr. 2023, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK557736/. Accessed 2 May 2026.
  4. Singh, Priti, et al. “Carbonic Anhydrase Inhibitors: Structural Insights and Therapeutic Potential.” Bioorganic Chemistry, vol. 156, Mar. 2025, p. 108224, https://www.sciencedirect.com/science/ article/abs/pii/S004520682500104X, 10.1016/j.bioorg.2025.108224. Accessed 2 May 2026.
  5. com. “List of Carbonic Anhydrase Inhibitors.” Drugs.Com, 2026, https://www.drugs.com/drug-class/carbonic-anhydrase-inhibitors.html. Accessed 2 May 2026.

Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică. 

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării