Insuficiența cardiacă la copii: cauze, simptome și tratament

Ce înseamnă insuficiența cardiacă

Inima este cel mai important organ al sistemului cardiovascular și are patru camere: 2 atrii (separate de septul interatrial) și 2 ventricule (separate de septul interventricular). Peretele inimii este alcătuit din 3 straturi suprapuse: epicard (stratul extern), miocard (mușchiul inimii), endocard. Cel mai important rol al inimii este acela de a pompa sânge, care ajunge cu substanțe nutritive și oxigen la restul organelor din organism, pentru ca acestea să poată funcționa normal. Activitatea de pompare a inimii se evaluează în funcție de debitul cardiac (adică de volumul de sânge care este expulzat de ventricul într-un minut).

La copilul care are o vârstă mai mare, insuficiența cardiacă este mai ușor de diferențiat de boala pulmonară de exemplu. La sugari în schimb este dificil de făcut diferența dintre insuficiența cardiacă și alte afecțiuni, mai ales dacă simptomele sunt asemănătoare. Medicii pediatri sau cardiologi (specialitatea cardiologie pediatrică) pot fi ajutați în stabilirea diagnosticului de simptome precum: dificultăți de alimentație și transpirație.

Clasificarea insuficienței cardiace în funcție de severitatea bolii

Insuficiența cardiacă poate avea următoarele forme de manifestare:

• formă acută;
• formă cronică;
• insuficiență cardiacă stângă;
• insuficiență cardiacă dreaptă.

Clasificarea insuficienței cardiace în funcție de toleranța la efort

Dacă avem în vedere toleranța la efort, insuficiența cardiacă este clasificată în mai multe clase:

• clasa I: nu necesită o limitare a efortului fizic;
• clasa II: este necesară o ușoară limitare a activității fizice, pentru că în stare de repaus afecțiunea nu prezintă simptome;
• clasa III: necesită o limitare mai pronunțată a activității fizice, pentru că simptomele se pot manifesta și în cazul unei activități fizice ușoare;
• clasa IV: vorbim despre incapacitatea de a efectua orice tip de efort, pentru că simptomele insuficienței cardiace apar inclusiv în stare de repaus.

Simptomele insuficienței cardiace

Simptomele insuficienței cardiace sunt diferite la sugari față de copiii mai mari de 1 an. Dincolo de asta însă, simptomele sunt diferite și în funcție de severitatea insuficienței cardiace. Astfel:

• pentru insuficiența cardiacă de clasa 1, pacientul este asimptomatic;
• pentru insuficiența cardiacă de clasa 2, simptomele pot fi: tahipnee, transpirații ușoare, dispnee la efort, dacă este vorba despre un copil mai mare;
• pentru insuficiența cardiacă de clasa 3, simptomele sunt: tahipnee, transpirații, dispnee intensă la efort în cazul copilului mai mare;
• pentru insuficiența cardiacă de clasa 4, manifestările sunt: tahipnee, dispnee, transpirații chiar și în stare de repaus.

Simptome la sugar

Simptomatologia la această vârstă este mai puțin specifică unei afecțiuni cardiace, de cele mai multe ori la această grupă de vârstă diagnosticul punându-se tardiv, din cauza tabloului clinic similar unei afecțiuni respiratorii.

Manifestările insuficienței cardiace la sugari sunt:

• dificultăți de alimentare;
• cianoză;
• tahipnee;
• tahicardie;
• Crestere intarziata
• respirație zgomotoasă și dificilă însoțită de retracții la nivelul coastelor (tiraj) și chiar bătăi de aripi nazale.

Simptome la copil

În cazul copiilor peste 1 an care au insuficiență cardiacă, simptomele care sunt prezentate la cabinetele medicale sunt:

• tahicardie;
• dispnee în cazul unei activități (alimentație, joacă);
• cianoză;
• diminuarea zgomotelor cardiace;
• scădere în greutate;
• toleranță scăzută la efort;
• tuse;
• dificultate de respirație;
• transpirații excesive;
• extremități reci.

Tratamentele recomandate pentru insuficiența cardiacă la copii

În mod normal, tratamentul recomandat de medicul specialist copilului care a fost diagnosticat cu insuficiență cardiacă trebuie să se adreseze în primul rând cauzei care a declanșat afecțiunea. Poate fi vorba despre corectarea malformațiilor congenitale ale inimii, de tratarea unei anemii, de profilaxia cardiopatiilor (reumatism articular, hipertensiune arterială). În același timp, tratamentul se poate adresa și simptomelor pe care copilul le resimte. Medicul poate indica, în funcție de simptomele pacientului, eforturi mai puțin intense, în cazul în care copilul resimte:

• oboseală;
• palpitații;
• dispnee;
• angină pectorală.

Medicii cardiologi împart tratamentul insuficienței cardiace în mai multe categorii:

• tratamentul profilactic: este tratamentul care presupune îndepărtarea factorilor agravanți sau a factorilor care determină apariția insuficienței cardiace în copilărie. În cazul malformațiilor cardiace congenitale, acestea trebuie corectate chirurgical. De asemenea, trebuie prevenite problemele cardiace în urma unor infecții cu streptococ. Tocmai de aceea, copiii cu afecțiuni cardiace trebuie monitorizați și tratați adecvat, pentru a nu ajunge în stadiul final de insuficiență cardiacă;
• tratament curativ: presupune respectarea unui regim igienic și dietetic cu scopul de a îndepărta cauza declanșatoare. Regimul igieno-dietetic presupune plasarea copilului care este diagnosticat cu insuficiență cardiacă într-un spațiu aerisit, cu temperaturi adecvate. În cazul sugarilor, se recomandă plasarea lor în incubatoare, în poziție semișezândă, și adoptarea unui regim alimentar fără sare;
• tratamentul chirurgical: presupune corectarea malformațiilor cardiace congenitale;
• tratament cu antibiotice: în caz de miocardită de exemplu;
• tratamentul medicamentos: poate include medicamente pentru îmbunătățirea tonusului cardiac, diuretice. Medicul cardiolog pediatru este cel care stabilește schema de tratament (durata tratamentului, modul de administrare);
• Tratament adjuvant: poate include: administrarea de oxigen, transfuzii de sânge.

Este important pentru sănătatea copilului care suferă de insuficiență cardiacă ca afecțiunea să fie diagnosticată cât mai repede și tratamentul să fie început imediat.